Renate Weber a sesizat Curtea Constituțională în legătură cu un articol din Legea Sănătății și din OUG 11/2020, prin care ministrul Sănătății poate și a emis ordine în urma cărora persoanele venite din zonele “roșii” au fost private de libertate, împotriva voinței lor, în centrele de carantină, sau în spațiile de izolare. De asemenea, articolele criticate la CCR contestă dreptul constituțional al unui ministru ca, prin acte administrative, să dispună restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, atât timp cât aceste măsuri nu sunt prevăzute de o lege emisă de Parlament.
Avocatul Poporului apreciază că lipsa reglementării la nivelul legislaţiei primare a măsurilor generate de epidemii, cum ar fi carantina, izolarea și internarea obligatorii a persoanelor în contextul Covid-19, lasă la latitudinea ministrului Sănătății emiterea unor acte administrative, cu caracter normativ, de rang infralegal, ingerinţa generată de această stare vizând drepturi fundamentale, respectiv dreptul la libertate individuală și dreptul la viață intimă, familială și privată, cu încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie.
În acțiunea depusă, se arată că aceste dispoziții nu stabilesc în concret garanții adecvate menite să asigure respectarea caracterului inviolabil al libertății persoanei, lasă unui organ administrativ, ministrul Sănătății, posibilitatea să legifereze și să restrângă drepturi fundamentale, prin impunerea unor măsuri privative de libertate.
Dispozișii neclare și arbitrare
Natura juridică a carantinei reprezintă o măsură care lipsește de libertate persoana carantinată, izolată sau internată, în sensul că acesta nu are libertatea să păărsească locul carantinei în care a fost internată sau reținută, împotriva voinței sale sau fără consințământ arată Avocatul Poporului. Ministrul Sănătății instituie carantina pentru persoanele care intră pe teritorioul României din zonele afectate, fără a stabili garanții adecvate menite să asigure respectarea caracterului inviolabil al libertății persoanei și respectarea la viață intimă, familială și privată. În acțiune, se subliniază că “nimeni nu poate fi reținut în mod arbitrar și nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, decât pentru motive legale, în conformitate cu procedura prevăzută de lege”.
Astfel, arată Renate Weber, soluțiile legislative atacate a CCR lasă unei autorități administrative, cum este ministril Sănătății, posibilitatea să legifereze și să restrângă drepturi fundamentale, prin impunerea unor măsuri privative de libertate, în condițiile în care acestea pot fi premise doar prin norma primară și nu prin acte de reglementare secundară ce determină o stare de incertitudine juridică, cu consecințe prejudiciabile asupra persoanelor.
În documentul citat se subliniază faptul că dispozițiile criticate la Curte nu respevctă obligația ca măsura restrângerii exercițiului unor drepturi să fie prevăzută prin lege.