Obiectele care se vând astăzi la anticariat și la casele de licitații vorbesc despre evoluția perioadelor culturale ale Europei. Puțini știu care este povestea suporturilor de pahare din argint, pe care românii le cumpără acum din magazinele de antichități și pe care mulți le au moștenite de la bunici. Toate aceste obiecte și evoluția lor sunt tot atâtea dovezi istorice ale unei perioade care a lăsat răni adânci în familiile din mai multe țări, dar spun povestea supraviețuirii și a transformării culturale, prin adaptare. Doar specialiștii care au studiat aceste semne culturale - și pe care astăzi îi găsim la muzee, la casele de licitații sau la anticariate – mai știu istoria obiectelor care pot părea banale la prima vedere.
Moda suporturilor de argint pentru pahare a apărut în Rusia Imperială, cu aproape patru secole în urmă.
„În Rusia, obiceiul servirii ceaiului datează din ultimele decade ale secolului al XVII-lea, atunci când ambasadorul Chinei i-a oferit țarului Aleksey Mikhailovich câteva cutii cu ceai. Astfel, la Curtea Imperială Rusă apare tabietul servirii ceaiului și, potrivit istoricilor, la începutul secolului al XVIII-lea, se instaurase deja o cutumă, conform căreia femeile serveau această băutură din cești de porțelan, iar bărbații, din pahare de sticlă. Dată fiind temperatura ridicată a ceaiului proaspăt infuzat, în mod natural apăruse necesitatea realizării unor suporturi pentru aceste pahare, sticla având o mare conductibilitate termică”, explică Andrei Neagu, manager ArtAntik Gallery & ArtAntik.ro.
Pentru un accesoriu atât de rafinat, în limba rusă acest obiect a căpătat o denumire destul de banală, podstakannik - tradus literalmente prin „lucru sub pahar”. Inițial, aceste suporturi au avut scop strict utilitar, pentru a satisface exigențele nobilimii ruse, dar în secolul al XIX-lea, orfevrii au creat adevărate opere de artă, aceste suporturi fiind adesea manufacturate în argint și decorate prin gravare manuală și emailare sau prin tehnica filigranării, mai explică specialistul.
Evoluția în perioada bolșevică
Mesajul cultural pe care aceste aparent banale suporturi pentru pahare ni-l transmit peste veacuri capătă alte dimensiuni în perioada comunistă. Deși bolșevicii ar fi dorit să distrugă din temelii semnele culturii Rusiei Imperiale, ceva s-a-ntâmplat, astfel încât obiectele au continuat să se manufactureze și să se folosească, la scară largă, astfel transformând, de fapt, prolet-cult în ceea ce era inițial cultura elitistă. Iar o dovadă a acestei transformări o aduc și aceste cupe. „Ca piese de artă, suporturile pentru pahare de ceai au cunoscut cel mai mare val de popularitate în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX. Până atunci, aceste obiecte fuseseră minuțios elaborate și ornamentate în maniera tradițională culturii ruse, iar la începutul anilor 1900 se remarcă piesele elaborate în stil Art Nouveau, ce urmăreau tendințele mondiale ale acelei perioade. După Revoluția bolșevică din octombrie 1917, producția acestor suporturi s-a oprit pentru scurt timp, până când liderii comuniști au conștientizat că popularitatea acestor accesorii poate fi speculată în scop propagandistic”, mai explică specialistul Andrei Neagu. Astfel a-nceput producția de serie a acestor obiecte, în fabrici. Designul lor a fost adaptat, pentru a corespunde necesității de a promova simboluri culturale și politice sovietice. Așa au apărut cele confecționate din metale comune, în loc de argint, ornamentate în stilul realismului socialist, ilustrând efigii ale liderilor ideologici, repere arhitecturale comuniste și, mai târziu, inedite compoziții ce redau marile realizări din epoca cuceririlor spațiale.
Supraviețuirea prin producția de serie
Cel mai important lucru rămâne continuitatea. În acest fel, transformarea culturii Rusiei Imperiale a dus mai departe o tradiție și a făcut posibilă răspândirea ei, salvând-o de la uitare. „În perioada comunistă, atât din rațiuni propagandistice, dar și practice, aceste suporturi din metal comun au fost intens folosite la servirea ceaiului în vagoanele-restaurant ale trenurilor, fapt ce a facilitat păstrarea unei tradiții care altfel putea fi lesne asociată cu „obiceiuri burgheze, nesănătoase omului nou”. În colecția noastră avem și suporturi din argint realizate în perioada sovietică, acestea păstrând atribute stilistice tradiționale. Dat fiind faptul că ideologia comunistă promova egalitarismul social, suporturile din argint au fost realizate aproape exclusiv pentru cadouri de protocol, dar iată că astfel a supraviețuit și ramura orfevreriei, dedicată producerii acestor accesorii”, explică Andrei Neagu.
Influența Rusiei asupra culturii europene
Mai interesant este să descoperim, mergând pe urmele acestor obiecte, că putem vorbi despre o influență a culturii ruse asupra altor tări europene. De exemplu, Franța. „Referindu-ne strict la aceste suporturi pentru paharele de ceai, regăsim această influență și în cultura Europei Occidentale. În portofoliul galeriei noastre am înregistrat vânzări ale unor astfel de suporturi realizate la începutul secolului al XIX-lea în Franța și în Germania și Imperiul Austro-Ungar, la începutul secolului al XX-lea. Am remarcat, însă, faptul că suporturile realizate în țările occidentale sunt mult mai rare și au împrumutat numai latura utilitară, din punct de vedere artistic acestea fiind realizate în stiluri proprii, lansate de școlile de artă autohtone: Neo-Rococo, Jugendstil, respectiv Wiener Secession”, spune specialistul.
Influențe în cultura populară a românilor
Studiind influențele culturale chiar pe obiectele care spun istoria acestei părți a Lumii, din care face parte și România, anticarul a descoperit și alte similitudini și semne ale transferului cultural, peste secole. „Din punct de vedere artistic, impresionanta cultură a civilizației ruse a generat numeroase influențe în toate domeniile culturii universale, dar, limitându-mă strict la obiectele tranzacționate de ArtAntik Gallery, influențe notabile, mai degrabă caucaziene decât tipic rusești, am regăsit în paftalele ce accesorizau articole de port tradițional românesc de secol XIX și, mai târziu, în a doua jumătate a secolului XX, în stilistica pieselor românești de perioadă comunistă, cu precădere în designul industrial și în sculptură”, explică specialistul în obiecte de anticariat.
Aproape toate obiectele specifice Rusiei Imperiale se produc și astăzi, la fel ca în perioada comunistă, dar sunt puțin cunoscute.