Un nou studiu, publicat în Journal of the American Heart Association, arată că circa 25% din oameni încep să prezinte tulburări ale mirosului în jurul vârstei de 50 de ani, iar după 80 de ani mai mult de jumătate dintre oameni sunt afectați. Fenomenul a fost intens discutat și în contextul pandemiei de COVID-19, când pierderea mirosului a devenit un simptom frecvent.
Studiul a analizat datele a 2.537 de adulți cu vârste între 70 și 79 de ani, inițial fără probleme cardiace, din Pittsburgh și Memphis (SUA). Participanții au fost monitorizați timp de până la 12 ani, fiind evaluați inclusiv prin teste standardizate de identificare a 12 mirosuri, fiecare răspuns corect fiind punctat.
Pe baza rezultatelor, cercetătorii au împărțit participanții în trei categorii: miros „slab”, „moderat” și „bun”. În perioada de urmărire au fost analizate evenimente cardiovasculare majore, inclusiv infarctul, accidentul vascular cerebral, angina și insuficiența cardiacă congestivă.
Lipsa mirosului și insuficiența cardiacă
Rezultatele indică faptul că persoanele cu un simț al mirosului scăzut au avut un risc cu aproximativ 30% mai mare de a dezvolta insuficiență cardiacă congestivă, comparativ cu cele cu un miros bun.
„Nu este încă clar dacă pierderea mirosului contribuie direct la apariția bolii sau doar o anticipează”, a declarat dr. Honglei Chen, autorul principal al studiului și profesor la Michigan State University College of Human Medicine.
Care este legătura?
Cercetătorii iau în calcul mai multe explicații posibile. Una dintre ipoteze este că deteriorarea mirosului ar putea reflecta procese vasculare, precum îngroșarea arterelor și acumularea de plăci, asociate cu ateroscleroza, principalul mecanism din bolile cardiovasculare.
O altă posibilitate este comportamentală: persoanele cu un miros redus ar putea face alegeri alimentare mai puțin sănătoase, ceea ce, în timp, ar crește riscul cardiovascular.
Specialiștii subliniază însă că atât declinul olfactiv, cât și insuficiența cardiacă sunt strâns legate de îmbătrânire, ceea ce ridică ipoteza unei accelerări generale a procesului biologic la anumite persoane.
Concluzia cercetătorilor este că pierderea mirosului ar putea funcționa ca un potențial marker timpuriu al deteriorării sănătății, înaintea apariției simptomelor cardiace evidente. În acest context, un simplu test olfactiv ar putea, în viitor, să ajute la identificarea persoanelor cu risc crescut de boli cardiovasculare.
Studiul subliniază importanța monitorizării schimbărilor subtile de sănătate și a controalelor medicale regulate, inclusiv raportarea simptomelor aparent minore, precum modificările de miros.