Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
FCSB a reușit performanța de a pierde acasă cu lituanienii de la Auda, iar U Cluj a ratat ocazia de a lua avantaj în fața norvegienilor de la Brann. În traducere liberă, doar CFR pleacă la retur cu sentimentul că deține controlul calificării.
Ghencea, stadionul care îi poartă ghinion lui Becali
FCSB pare să fi redescoperit un vechi adversar: stadionul Steaua. De fiecare dată când echipa lui Gigi Becali revine în Ghencea, apare câte o surpriză neplăcută. De această dată, una de proporții: 2-3 cu Auda, o echipă pe care, teoretic, campioana României ar fi trebuit să o elimine fără emoții.
Probabil că fanii Stelei au privit rezultatul cu un zâmbet discret. Nu sunt deloc încântați că FCSB joacă din nou pe stadionul pe care îl consideră casa lor, iar terenul pare să le țină partea.
Problema FCSB nu este însă stadionul. Problema este jocul.
Cele două victorii cu 2-0 din campionat, contra Csikszereda și FC Argeș, au cosmetizat realitatea. Scorurile au fost liniștitoare, prestațiile nu. FCSB joacă fără claritate, fără ritm și fără idei. Mai degrabă ciupește câte ceva din erorile adversarilor decât construiește fotbal.
Se simte lipsa lui Olaru, singurul capabil să inventeze ceva din nimic. Se vede și că Cisotti este departe de forma care îl transformase într-unul dintre oamenii-cheie ai sezonului trecut.
Iar dacă întreaga creație ofensivă ajunge să depindă de inspirația lui Octavian Popescu și Dennis Politic pentru ca Bîrligea să primească o minge jucabilă, atunci problema nu mai este una de moment. Devine una de sistem.
U Cluj încă învață alfabetul Europei
Remiza de acasă cu Brann a confirmat ceea ce se bănuia deja. U Cluj este o echipă frumoasă, muncitoare, dar încă neobișnuită cu rigorile competițiilor europene. Nu poți avea pretenția unui joc consistent bazându-te aproape exclusiv pe inspirația lui Dan Nistor, la 38 de ani, și pe efortul nesfârșit al lui Alexandru Chipciu, la 37. Cei doi trag echipa după ei cu o generozitate admirabilă, dar nu pot opri timpul.
Singurul care a venit cu adevărat în formă după vacanță a fost bosniacul Jovo Lukic, care s-a antrenat însă la Campionatul Mondial. Și-a scurtat vacanța, a revenit mai devreme și a demonstrat că profesionalismul încă există în Superligă. Golul lui cu Brann a păstrat calificarea deschisă.
Dar dacă și Lukic va pleca, U Cluj riscă să revină rapid la statutul de echipă simpatică, dar fără suficientă forță pentru Europa. Lotul are nevoie de sânge proaspăt, însă bugetul nu permite transferuri spectaculoase.
CFR joacă pentru mai mult decât o calificare
Pe teren, CFR Cluj este favorită. Cu lotul actual și cu experiența europeană acumulată în ultimul deceniu, ardelenii nu ar trebui să aibă probleme în fața lui Alashkert.
Adevăratul adversar al CFR-ului nu este însă echipa din Armenia. Este propriul bilanț contabil.
Clubul continuă să fie apăsat de datorii estimate la peste 30 de milioane de euro, iar restanțele salariale se apropie de pragul critic de 90 de zile. Dacă acel termen este depășit, jucătorii pot începe să depună memorii și să plece liberi.
Nu ar fi prima criză financiară din Gruia. Ani la rând, problemele au fost împinse înainte, datoriile au fost rostogolite, iar cu fiecare calificare europeană a mai cumpărat câteva luni de liniște.
Și acum situația este asemănătoare. Pentru CFR, Conference League nu mai înseamnă doar prestigiu. Înseamnă oxigen. O calificare în faza principală ar aduce câteva milioane de euro de la UEFA și ar amâna, probabil, un nou episod de criză. Dar nici acești bani nu rezolvă problema de fond. Modelul economic al clubului nu produce suficient.
CFR nu umple stadionul nici la meciurile europene importante. Nu are o academie care să genereze constant jucători vandabili. A mizat ani la rând pe fotbaliști experimentați, cu salarii consistente, iar cele opt titluri de campioană nu s-au transformat într-un patrimoniu financiar solid.
Cel mai bun exemplu rămâne chiar piața transferurilor. Deși a dominat fotbalul românesc aproape un deceniu, CFR nu a reușit să construiască un model prin care să producă și să vândă fotbaliști pe sume importante. Cei mai mulți au plecat fie gratis, fie pe sume modeste, adevăratul câștig fiind că dispăreau și salariile lor consistente de pe statul de plată.
Privind cifrele, concluzia este rece: pentru a reveni cu adevărat pe linia de plutire, CFR ar avea nevoie de cel puțin două calificări în faza principală a Ligii Campionilor și de parcursuri care să aducă zeci de milioane de euro. Conference League oferă o gură de aer. Nu și vindecarea.
O seară importantă pentru coeficient și pentru imagine
România ar avea nevoie ca toate cele trei echipe să ajungă măcar în play-off-ul Conference League. Pentru coeficient, pentru bani și pentru impresia că fotbalul nostru încă poate conta în Europa. Numai că, după ceea ce au arătat în tur, optimismul este mai degrabă un exercițiu de imaginație. FCSB trebuie să demonstreze că înfrângerea cu Auda a fost un accident, nu un diagnostic. U Cluj trebuie să arate că poate trece de la entuziasm la maturitate, iar CFR trebuie să confirme că încă poate salva nu doar o calificare, ci poate chiar propriul proiect.
Diseară nu se joacă doar trei meciuri. Se joacă încă o dată credibilitatea fotbalului românesc în Europa.
Citește pe Antena3.ro
