Povestea aurului polonezilor din Al Doilea Război Mondial dovedește că viața bate filmul. Acesta a fost salvat în urma unei operațiuni de succes la care România a pus umărul.
Polonia, prima țară atacată în Al Doilea Război Mondial, în septembrie 1939, a fost învinsă într-o lună de Germania și Rusia, aliate la acea dată. Aurul polonilor, dar și refugiații au scăpat ca prin urechile acului din ghearele invadatorilor cu ajutor din partea României.
Știm că, inevitabil, istoria se repetă. Iar dacă acum zeci de mii de ucraineni se refugiază din calea războiului în România, în urmă cu 83 de ani o făceau polonezii. Peste 100.000 de refugiați au intrat atunci în țară, în ciuda protestelor germanilor. La 9 septembrie, în fața asaltului de neoprit al armatei germane, guvernul polonez a luat decizia de a scoate tezaurul țării peste graniță și de a-l transporta într-un loc mai sigur. România a fost de acord, ba chiar a asigurat și partea logistică.
Pe 12 septembrie, trupele naziste se apropiau de Liov, unde erau adunate mașinile în care era transportat tezaurul. Polonezii au reușit să îi împingă înapoi pe germani, dând răgaz transportului și populației să se retragă spre România.
Trasportat în noapte, în mașini cu farurile stinse
1.091 de lăzi cu lingouri de aur și 95 de saci cu monede - un total de 79,5 tone de aur - au intrat în România noaptea, în autoturisme cu farurile stinse. La București, tezaurul a fost plasat în beciurile Băncii Naționale, iar directorii Băncii Poloniei au primit birouri în interiorul băncii. Însă Germania a început să pună presiune asupra României din cauza aurului polonez, pe care-l considerau ca aparținându-i de drept. România nu a dat curs cererii germane, dar a cerut părții poloneze să scoată cât mai repede aurul din țară.
Tezaurul a fost încărcat într-un tren păzit de armată, transportat la Constanța, îmbarcat la bordul petrolierul „Eocene”, și dus Istanbul, apoi mai departe, la Beirut, pe teritoriul francez. De aici, după acceptul Franței de a găzdui tezaurul, a fost încărcat pe trei crucișătoare și a ajuns la Toulon, la începutul lunii octombrie, apoi la filialele Băncii Franței. Însă și Franța a fost invadată de Germania, astfel că aurul polonez a fost nevoit să ia drumul Africii, ajungând la Medine, în Mali.
Franța, a treia țară care a vrut să fure aurul Varșoviei
După capitularea Franței, polonezii au cerut guvernului de la Vichy să le acorde o cantitate egală de aur în băncile anglo-americane, dar s-au lovit de refuz. Polonezii au dat în judecată Banca Franței în 1941, în SUA, iar Curtea a poprit imediat aur francez în echivalentul a 64 de milioane de dolari, depozitați la Banca Rezervelor Federale în New York. Francezii afirmau că nu au în posesie niciun fel de aur polonez, dar, în cele din urmă, au recunoscut că aurul se găsește în Africa de Vest Franceză. După alte ciondăneli, aurul a fost repatriat în Polonia la încheierea războiului. Nu s-a pierdut nici măcar un gram.
Trei tone, ascunse la Tismana
51 de lăzi, care conțineau lingouri de aur de peste 2,7 tone, au fost lăsate de polonezi în România. Sigilate cu câte două sigilii de ceară, acesta au fost duse în 1944 în peștera de la Tismana, alături de tezaurul românesc. În februarie 1947, s-au întors în deplină siguranță la București, iar în septembrie două avioane militare au dus cele 51 de lăzi în Polonia.