Unii români sunt speriați de ideea trecerii educației în sistemul online, în timp ce alții găsesc o serie de avantaje, inclusiv pentru creșterea calității educației. Deocamdată avem doar o situație temporară, dar există posibilitatea de a porni de aici un sistem alternativ ale cărui baze deja au fost puse, în anii precedenți, inclusiv din punct de vedere legislativ. Peste 6.000 de cadre didactice au participat la o cercetare evaluativă, realizată de specialiști de la mai multe universități din România, privind practicile didactice și dificultățile în desfășurarea activităților cu elevii în această perioadă.
Principalul dezavantaj al școlii online este inadaptarea unor elevi sau profesori la tehnologie, dar și diminuarea socializării. Printre avantaje se numără înlocuirea constrângerii cu liberul arbitru, implicarea și responsabilizarea tuturor părților implicate, eliminarea bullyingului, reducerea riscurilor de îmbolnăvire și mai ales transparența totală – adică și eliminarea incompetenței și a abuzurilor din sistemul de educație. În plus, România are peste 85% din suprafață în mediul rural, unde sunt foarte multe probleme în școli: elevii și profesorii fac naveta între localități, lipsesc foarte multe dotări, dar mai ales lipsesc anual între 11.000 și 16.000 de cadre didactice, fiind înlocuite cu suplinitori pensionari și chiar necalificați. Școala online ar putea deveni un sistem funcțional, care să rezolve problemele din sistemul românesc de educație.
Ce tehnologie se folosește
Cadrele didactice participante la investigația realizată de o echipă de cercetători și cadre didactice de la Universitatea din București, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Universitatea de Vest și Institutul de Științe ale Educației, în perioada 25-31 martie 2020, sunt deopotrivă din mediul rural și din mediul urban, distribuite proporțional pe niveluri de învățământ. Din studiu reiese că nivelul de utilizare a tehnologiei este mediu pentru 53% dintre aceștia. Doar 4% se declară începători în utilizarea instrumentelor și resurselor digitale. Oricum, în această perioadă, pentru ședințe și discuții cu colegi cadre didactice, sunt nevoiți să utilizeze grupuri de discuții asincrone, cum ar fi WhatsApp (94%), apel telefonic (75%), e-mail (72%) și videoconferințe prin Zoom, Webex, Skype, Meet etc. (58%). Iar pentru managementul claselor și al activităților de învățare, aproape trei sferturi utilizează platforme de elearning precum Google classroom (68%), Moodle (3%), Edmodo (3%), Easyclass (2%), arată studiul, o cercetare evaluativă privind practicile didactice și dificultățile în desfășurarea activităților cu elevii.
Este nevoie de sprijin pentru adaptare
„Experiențele tuturor țărilor avansate arată că cele mai eficiente politici educaționale și mecanisme de suport sunt cele care iau în considerare cercetarea, iar deciziile bazate pe dovezi și pe consultarea tuturor actorilor implicați sunt cele care funcționează într-adevăr. Investigația noastră arată că profesorii și elevii au nevoie de sprijin diferențiat pentru a performa în situația atipică actuală. Nu ne referim aici doar la sprijin de ordin tehnic, ci pedagogic. Aproximativ 37% – însemnând peste 2.400 de cadre didactice din eșantionul studiului nostru – au pus nevoia de sprijin pedagogic în prim plan în aceste momente. Indiferent că educația se face la distanță sau nu, în esență rămâne un act pedagogic, și colegii ne-au semnalat explicit acest aspect”, a explicat conf. univ. dr. Marian Ilie, director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, Universitatea de Vest din Timișoara.
În România, aveam deja în derulare un proiect național de inovare curriculară și educație deschisă, proiectul «CRED», dedicat profesorilor din ciclul primar și gimnaziu.
Dr. Olimpius Istrate, conferențiar la Universitatea din București