Da, presa a biruit, a restabilit scara valorilor, a salvat prestanţa unor mari români. Televiziunile, ziarele au protestat vehement la posibila retragere a decoraţiilor de pe pieptul unor teribile personalităţi ale Ţării, din panoplia de premii ale lui Ilie Năstase şi Gică Popescu. Preşedinţia a fost temătoare de scandalul ce ar fi urmat retragerii decoraţiilor în cazul lui Ilie Năstase şi Gică Popescu şi nu i-a inclus în lista celor cu sentinţe penale ce vor da înapoi decoraţiile. Ce ruşine ar fi fost dacă Ilie Năstase şi Gică Popescu, care au făcut să se vorbească elogios de România, ar fi ajuns colegi pe lista retragerii decoraţiilor cu Laszlo Tokes, duşmanul României, care a denigrat, a aruncat cu vorbe mincinoase asupra Ţării în organismele Europei. Ilie Năstase, când se întâlneşte cu naistul Voiculeţ, îl roagă să-i cânte melodia preferată de sufletul lui: „Deşteaptă-te, Române!”. Ilie a câştigat Rolland Garos, U.S. Open, Turneul Campionilor, a jucat alături de Ţiriac două finale ale Cupei Davis. Ilie Năstase şi Ţiriac au fost primii sportivi din lagărul de Est primiţi în Biroul Oval de la Casa Albă. Preşedintele Nixon i-a îmbrăţişat cu admiraţie, Donald Trump l-a invitat pe Ilie de 4 ori să joace tenis la ranchul lui. Primarul New-York-ului îi trimitea maşina lui să-i ducă copiii lui Ilie la grădiniţă. Ilie Năstase primise 4 decoraţii de la preşedinţii României, o mare decoraţie de la preşedintele Franţei. Cum să ceri înapoi decoraţia? Gică Popescu a fost numit de către Cruyff în rolul de prestigiu de căpitan al Barcelonei, a ridicat Cupa Europei înmânată de regele Spaniei, a fost îndrăgitul fotbalist al lui Eindhoven, a fost, alături de Hagi, sultan la Galatasaray. În peste 100 de meciuri a slujit naţionala României, uriaşul Cruyff i-a poruncit fiului său Jordy Cruyff să stea în cantonament în aceeaşi cameră cu Popescu, să înveţe de la el şi cum îşi leagă şireturile. Gică Popescu s-a întors acasă, şi-a investit toţi banii în România, n-a rostit un cuvânt rău la adresa Ţării: „Doar aici mă simt acasă, sunt bucuros când lumea îmi zâmbeşte pe stradă, nu uit cum tata mă lua cu el pe malul Dunării şi priveam vreme lungă fără vorbe cum curge fluviul românesc!”.