Miniștrii de externe și cei ai apărării din UE s-au întrunit luni și marți la Bruxelles pentru a face ceea ce se cheamă „un joc de război” declanșat de criza migranților de la granița Polonia-Belarus. Partea de est a Uniunii Europene are granițele puse pe Republica Moldova, Ucraina și Rusia. Toate țările UE din Est sunt și membre ale Alianței Nord-Atlantice, dar șase țări UE nu fac parte din NATO. De aceea, sarcinile privind apărarea sau strategiile de securitate nu au greutate egală în interiorul UE pentru cei 27. La fel, presiunea din EST, cu „polul ucrainean” de conflict cu Rusia, este diferit percepută în Vestul european. Mai mult, o reorientare a intereselor strategice ale Statelor Unite spre Pacific devine tot mai evidentă, noua alianță Ankus formalizând prioritățile americane din Asia. Iată de ce apar în dezbaterea publică idei care vor să definească mai clar interesele proprii ale UE în domeniul apărării, pentru a le transforma în acțiuni independente, care să nu intre în concurență sau chiar în contradicție cu NATO. Pentru reprezentanții Estului la reuniunea Consiliului Afacerilor Externe, grija principală a comunicării publice a fost să nu prezinte Busola strategică ca fiind în opoziție cu documentul director al NATO în politica de apărare - Conceptul strategic al NATO. În preziua întâlnirii miniștrilor apărării din UE, o prestigioasă agenție de presă difuza, nu tocmai întâmplător, largi pasaje din Busola strategică, din care aflăm că până în 2022, UE ar urma să dispună de o forță proprie de 5.000 de militari, cu componente terestre, aeriene și maritime. Comunicatul Ministerului Român al Apărării nu dă detalii despre „Busolă”, ceea ce arată orientarea cu rezerve privind planul UE. La București, analiștii atlantiști critică planurile de independență strategică ale UE și acțiunile ei proprii, care ar slăbi coeziunea NATO. Franța este însă promotoarea politicii proprii de apărare a UE, alimentând dezbaterea cu observații critice la adresa NATO. După diagnosticul pus de Macron - „NATO este în moarte clinică” - au apărut puncte de vedere și mai tranșante, stimulate de retragerea haotică din Afganistan și criza submarinelor atomice, considerate acțiuni unilaterale ale SUA care dovedesc dezangajarea acesteia față de Europa. Recent, un cunoscut politolog, Francois Gere, președintele Institutului francez de analiză strategică, lansa ideea ruperii UE de NATO. „Uniunea Europeană nu poate câștiga suveranitatea și autonomia strategică decât prin ruperea de Alianța Atlantică. A sosit momentul înlocuirii acesteia cu un tratat de nealiniere europeană și creării unei organizații militare proprii”. Publicația Liberation a difuzat opinia lui Gere care va stârni un val de comentarii. Politologul își susține ideea cu limitele de acțiune europeană la o serie de acțiuni unilaterale ale SUA - ieșirea din acordul nuclear cu Iranul, fără consultarea aliaților, extrateritorialitatea legii americane care face posibilă luarea ca „ostatici” a companiilor europene care refuză să se alinieze la legislația adoptată de Congres. El adaugă sectorul crucial al informațiilor unde „nu mai este vorba de dependență, ci de vulnerabilitate față de practicile ostile. NSA a spionat de mult timp liderii europeni, care denunță în zadar interceptarea lor”.
Cum se va orienta România după ce „Busola UE” va avea propriii poli de interes strategic? Este esențială o clarificare de poziții, pentru că apare tot mai evident că nu putem merge în același timp în două căruțe, mai ales când acestea vor ajunge la o răscruce de drumuri.