Afecțiunea se transmite prin mușcătura căpușelor infectate și poate fi greu de diagnosticat, însă este important să fim atenți la primele semne pentru a evita complicațiile.
Cunoscută și sub denumirea de borelioză, aceasta este cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, transmisă oamenilor prin mușcătura unor căpușe purtătoare ale bacteriei. Insectele se infectează de la animale sălbatice, precum cerbii sau rozătoarele, care nu prezintă simptome, și pot transmite bacteria în timpul hrănirii.
Mod de transmitere
Nu toate mușcăturile de căpușă sunt periculoase, procentul căpușelor infectate variind în funcție de regiune, de la 1% la 50%. În România, un studiu din 2011 a arătat o prevalență de circa 18% în județele Giurgiu, Sibiu și Tulcea.
Totuși, boala este subdiagnosticată în țară, iar specia Ixodes ricinus, cunoscută ca o căpușă comună, este principalul vector al boreliozei.
Riscul de infectare crește dacă căpușa rămâne atașată de piele mai mult de 24 de ore. Astfel căîndepărtarea rapidă a căpușei este esențială pentru prevenție.
Simptomele bolii Lyme
Afecțiunea evoluează în trei stadii, cu simptome diferite și uneori suprapuse.
Prima manifestare este o erupție cutanată, numită eritem migrator, care arată ca o pată roșie circulară cu centru mai deschis, ce se extinde treptat de la locul mușcăturii. Aceasta apare în 60-80% din cazuri la 3-30 de zile după infestare și poate fi însoțită de simptome asemănătoare gripei: febră, dureri musculare și articulare, dureri de cap, oboseală, ganglioni umflați.
Dacă nu este tratată, infecția se poate răspândi în organism, afectând sistemul nervos, articulațiile, inima și pielea.
În stadiul al doilea apar simptome, precum mai multe erupții pe corp, dureri și rigiditate cervicală, slăbiciune musculară facială, aritmii cardiace, dureri lombare sau amorțeli.
În ultima fază, și cea mai frecventă în Europa, este prezentă acrodermatita cronică atrofică,o leziune progresivă a pielii, alături de artrita Lyme și posibile manifestări neurologice cronice.
Diagnostic și tratament
Diagnosticul se bazează pe evaluarea simptomelor, istoricul contactului cu căpușe și teste de sânge care detectează anticorpii împotriva bacteriei.
Testarea se face în doi pași, prin ELISA și confirmarea prin Western Blot. În primele săptămâni, testele pot fi însă negative, iar în acest caz diagnosticul se poate pune și clinic, mai ales dacă este prezentă erupția.
Tratamentul constă în administrarea de antibiotice orale timp de 10-14 zile, care duc la vindecare completă.
În cazurile mai grave sau târzii, se folosesc antibiotice intravenoase.
De asemenea, în anumite situații se recomandă tratament profilactic cu doxiciclină imediat după îndepărtarea căpușei infectate.
Complicații și prevenție
Netratată corespunzător, boala Lyme poate duce la complicații pe termen lung, precum artrită, oboseală cronică și tulburări cognitive, cunoscute și sub numele de sindrom post-tratament.
Din acest motiv, este importantă prevenția: folosirea echipamentului adecvat în zonele cu căpușe, inspecția riguroasă a pielii după plimbările în natură și îndepărtarea rapidă a căpușelor, potrivit a1.ro.
Boala Lyme rămâne un diagnostic provocator, însă conștientizarea simptomelor și consultul medical în timp util pot salva sănătatea și calitatea vieții.