Trăim o etapă nouă a conviețuirii cu coronavirusul. România își redeschide treptat economia și îndulcește sau chiar ridică restricțiile aplicate la începutul pandemiei. Vorbim în același timp de un “al doilea val de infecții” și vedem zi de zi cum vorba prinde, din păcate, viață. Cu o rată alarmantă de noi îmbolnăviri, mulți se întreabă din ce în ce mai des dacă nu cumva vin peste noi o toamnă și o iarnă ce ne vor izbi cu forță fatală atât starea de sănătate, cât și economia națională.
Economia a fost deja aruncată pe o pantă descendentă din care îi va fi dificil să revină pe termen scurt. Dar e posibil să fi învățat totuși câte ceva din primul val. Chiar cu un puternic val recurent, probabil că autoritățile nu vor mai alege închiderea completă, la scară largă și vor institui un set de reguli mai stricte, direcționate pentru distanțarea socială, pentru purtarea obligatorie a măștilor de față, pentru utilizarea masivă a telecomunicațiilor și tehnologiilor digitale ca substitut la prezența fizică. Doar cazurile extreme vor cere răspunsuri extreme, respectiv închideri și blocaje locale.
Dar, când va veni, a doua lovitură a noului coronavirus va găsi deja o economie îngenuncheată, în plină recesiune. Joschka Fischer (fost ministrul de externe al Germaniei și vicecancelar din 1998 până în 2005) spunea într-un comentariu recent că crizele declanșate de pandemie sunt atât de profunde și de anvergură, încât inevitabil vor duce la o redistribuire radicală a puterii și a bogăției la nivel global. Societățile care s-au pregătit pentru acest rezultat prin reunirea energiei, a know-how-ului și a investițiilor necesare vor fi printre câștigători; cei care nu reușesc să vadă ce urmează se vor găsi printre învinși.
Recesiunea indusă de COVID-19 oferă însă o oportunitate unică de a regândi rolul statului și în special relația sa cu mediul de afaceri. Vechea ipoteză că guvernul reprezintă o povară pentru economia de piață nu mai este azi valabilă. Economiștii Mariana Mazzucato și Antonio Andreoni sunt de părere că redescoperirea rolului tradițional al statului de „investitor de primă soluție” - mai degrabă decât de “creditor de ultimă instanță” - a devenit o condiție prealabilă pentru elaborarea eficientă a politicilor în epoca post-COVID.
Dar, pentru ca investițiile să conducă la o economie mai sănătoasă, mai rezistentă și mai productivă, banii nu sunt suficienți. Simpla alocare a unor finanțări pentru economia reală (precum programul IMM Invest, dar și altele) nu e de ajuns. Guvernul trebuie să gândească și să stabilească cu înțelepciune un set de condiții de bună purtare destinatarilor finanțărior, astfel încât sectorul privat să funcționeze într-un mod mai favorabil dezvoltării durabile.
Cei care sunt corecți merită salvați. Ceilalți merită să dispară. Criza indusă de pandemia Covid-19 poate să fie un moment de cotitură: cel al separării bobului de neghină.