Dacă legea va fi aprobată, noile prevederi vor fi obligatorii pentru autorităţile publice: o bună ocazie pentru toți primarii să poată băga mâna adânc în vistieriile locale pentru a înlocui actualele tobogane, carusele și leagăne cu unele făcute din „materiale plăcute la atingere”, care să le ofere copiilor „o experienţă senzorială bogată”. „Există o nevoie urgentă ca România să își canalizeze resursele și atenția către această problemă”, susțin aleșii, care prezintă această investiție în modificarea locurilor de joacă drept o soluție pentru salvarea viitorului țării.
Deși în Parlament există deja în dezbatere o propunere legislativă de completarea a Legii 448/2006 privind drepturile persoanelor cu handicap, prin care spațiile de joacă și terenurile de sport vor fi adaptate, în următorii trei ani, astfel încât să permită accesul persoanelor cu dizabilități, peste 70 de parlamentari, majoritatea deputați PNL, vin acum cu o lege specială pentru „adaptarea spațiilor de joacă pentru copiii cu și fără dizabilități”.
Inițiatorii noii legi, care a fost pusă pe masa senatorilor la finalul săptămânii trecute, spun că au constatat „lipsa locurilor de joacă adaptate și incluzive pentru copiii cu dizabilități în România”, fapt ce limita un drept fundamental al acestor copii: dreptul la recreere. „Acesta poate părea un aspect minor în comparație cu alte drepturi, cum ar fi dreptul la educație sau la sănătate, dar joaca are un impact profund asupra dezvoltării copiilor”, susțin aceștia în expunerea de motive.
Prin urmare, proiectul prevede că în toate locurile sau spațiile de joacă deschise publicului, existente sau viitoare, precum și în parcuri, vor trebui amplasate cel puțin două echipamente de joacă universale sau incluzive.
„Spațiile de joacă incluzive” se referă la zone special proiectate şi amenajate care oferă acces şi oportunităţi egale pentru joacă tuturor copiilor, indiferent de diferenţele lor fizice, senzoriale, cognitive, emoţionale sau sociale. Acestea trebuie să fie sigure şi accesibile, echipate cu o varietate de jocuri şi activităţi care să stimuleze dezvoltarea copiilor şi să faciliteze integrarea socială.
De asemenea, „echipamentul de joacă universal” este definit ca orice tip de echipament de joacă proiectat şi construit astfel încât să fie accesibil, utilizabil şi sigur pentru toţi copiii, inclusiv pentru cei cu dizabilităţi. Acesta include, printre altele, „leagăne, tobogane, carusele, elemente de căţărare”.
„Spaţiile de joacă vor fi proiectate şi gestionate în aşa fel încât să permită interacţiunea şi joaca comună a copiilor cu şi fără dizabilităţi”, conform proiectului.
Materiale care oferă „o experienţă senzorială bogată”
Printre regulile generale de proiectare, pe care trebuie să le îndeplinească toate spațiile de joacă, se regăsesc următoarele cerințe:
- să aibă o configuraţie care să permită circulaţia neîngrădită şi sigură a tuturor copiilor, inclusiv pentru cei care folosesc dispozitive de asistenţă pentru mobilitate. Traseele şi aleile vor avea pante uşoare, fără trepte sau alte obstacole, şi vor fi dotate cu rampe şi balustrade acolo unde este necesar;
- vor fi împărţite în zone de activitate distincte, proiectate în funcţie de tipurile de joacă şi de nivelul de activitate fizică;
- vor fi dotate cu semnalizări clare, inclusiv simboluri şi text în Braille, pentru a facilita orientarea şi pentru a furniza informaţii despre echipamente şi zonele de joacă;
Totodată, acestea vor avea zone de odihnă și facilităţi sanitare accesibile, echipate pentru a servi și nevoile copiilor cu dizabilităţi.
„Se vor instala sisteme de semnalizare vizuale, tactile şi auditive pentru a ghida utilizatorii spre şi în interiorul spaţiului de joacă (...). Toate facilităţile adiacente spaţiului de joacă, cum ar fi toaletele, fântânile de apă şi zonele de picnic, trebuie să fie accesibile şi să respecte standardele de accesibilitate”, conform documentului.
De asemenea, toate materialele şi echipamentele folosite în aceste spații „trebuie să fie certificate conform celor mai recente standarde de siguranţă naţionale şi internaţionale”: „Materialele trebuie să ofere o experienţă senzorială bogată, incluzând diferite texturi, culori şi forme, care să stimuleze dezvoltarea senzorială a copiilor şi să fie plăcute la atingere”.
Bani de la bugetele locale și subvenții de la stat
În ceea ce privește banii necesari refacerii tuturor locurilor de joacă după noile standarde, proiectul stipulează că autorităţile locale vor aloca resursele financiare necesare pentru proiectarea, construcţia, întreţinerea şi îmbunătăţirea spaţiilor de joacă: „Bugetele vor reflecta angajamentul comunităţii de a oferi spaţii de joacă sigure şi accesibile”.
Pe lângă finanțările din vistieria locală, „alocate specific pentru infrastructura de joacă”, autorităţile locale vor putea aplica pentru subvenţii guvernamentale dedicate dezvoltării infrastructurii comunitare, dar și la programele Uniunii Europene şi alte fonduri internaţionale.
Totodată, autorităţile centrale sau locale pot oferi subvenţii pentru proiecte care aduc spaţiile de joacă la noile standarde, precum și reduceri fiscale.
Documentul prevede și instituirea unui „mecanism de evaluare și monitorizare a spațiilor de joacă incluzive”, pentru a asigura respectarea standardelor şi calitatea serviciilor oferite.
Legea prevede și sancțiuni pentru cei care nu respectă aceste reglementări. Dacă în cazul unor încălcări minore sau iniţiale ale noilor reguli, se pot emite avertismente scrise care solicită remedierea problemelor într-un anumit termen, pentru cele mai grave amenzile vor fi „proporţionale cu gravitatea şi persistenţa nerespectării regulamentelor, între 10.000 de lei şi 100.000 de lei”.
„Este o investiție în viitorul țării”
Inițiatorii legii fac o adevărată pledoarie, în expunerea de motive, cu privire la beneficiile pe care le-ar avea investițiile în modificarea locurilor de joacă, pe termen lung și pe toate planurile: economie, turism, job-uri, coeziune socială etc.
„Investind în adaptarea spațiilor de joacă, se pot deschide noi oportunități nu doar pentru copiii cu dizabilități, dar și pentru comunitățile în care trăiesc. Acest lucru poate stimula economia locală, creând locuri de muncă şi atrăgând turism. Pe lângă beneficiile economice, inclusivitatea poate duce la coeziune socială, ajutând la construirea unei societăți mai unite și mai comprensive (sic!).
Există o nevoie urgenţă ca România să își canalizeze resursele și atenția către această problemă. Spațiile de joacă adaptate nu sunt doar o necesitate funcțională pentru copiii cu dizabilități, ci şi un semnal că societatea românească este pregătită să îmbrățișeze valorile de diversitate şi inclusivitate la toate nivelurile.(...) De asemenea, este o investiție în viitorul țării, asigurându-se că toți copiii, indiferent de capacitatea lor, pot crește și se pot dezvolta într-un mediu plin de sprijin şi oportunități”, după cum se subliniază în nota de fundamentare a măsurii.