Este o zi a bucuriei, a speranței și a începuturilor, aflată la granița dintre iarnă și primăvară, între post și dezlegare, între cer și pământ.
Buna Vestire – începutul mântuirii
Buna Vestire marchează momentul în care Arhanghelul Gavriil îi aduce Fecioarei Maria vestea că îl va naște pe Mântuitorul lumii. Temeiul scripturistic al acestei sărbători se află în Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, care relatează întâlnirea plină de har dintre înger și Fecioară:
„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).
Spre deosebire de ceilalți evangheliști, Sfântul Luca începe Evanghelia nu cu Nașterea sau Botezul Domnului, ci cu vestirea Nașterii – un gest care subliniază importanța acestui moment ca început al mântuirii neamului omenesc.
Buna Vestire este sărbătorită exact cu nouă luni înainte de Crăciun, fiind inseparabil legată de Nașterea Domnului. Fără Buna Vestire, spun tradițiile, nu ar fi existat nici Paștele.
Cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului
Este cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului, confirmată documentar încă din primele secole creștine. Inițial, data prăznuirii varia: în unele locuri era celebrată pe 5 ianuarie, iar în Apus, în zone precum Spania sau Galia, pe 18 decembrie. În secolele IV–V, în contextul apariției unor erezii care negau dogma Întrupării, Biserica a întărit solemnitatea sărbătorii, îmbogățind-o cu imne, cântări și privegheri.
Un rol esențial în cultul Bunei Vestiri îl are Acatistul Bunei Vestiri, considerat prototipul tuturor acatistelor, alcătuit ca mulțumire Maicii Domnului pentru salvarea miraculoasă a Constantinopolului în anul 626.
Buna Vestire în Postul Mare
Deși este sărbătorită în timpul Postului Mare, Buna Vestire are dezlegare la pește, vin și untdelemn, indiferent de ziua săptămânii. Această derogare, explică teologii, este un semn de bucurie și întărire pentru cei care postesc, peștele fiind considerat un simbol al curățeniei și al vieții.
Ziua Cucului – Buna Vestire în calendarul popular
În calendarul popular, Buna Vestire este cunoscută drept Ziua Cucului, deoarece se crede că în această zi cucul își cântă pentru prima dată numele, vestind sosirea primăverii.
Cântecul cucului are o puternică valoare simbolică și divinatorie. Oamenii numărau de câte ori cânta pasărea pentru a afla câți ani mai au de trăit sau peste câți ani se vor căsători. Flăcăii și fetele îl întrebau:
„Cucule voinicule,
Câți ani îmi vei da
Pân’ m-oi însura / mărita?”
Dacă cucul tăcea, era semn de căsătorie grabnică. Dacă cânta, fiecare sunet însemna un an de așteptare.
Se spunea că este semn rău dacă primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spate sau în partea stângă. Pentru noroc, oamenii se pregăteau din timp: îmbrăcau haine curate, aveau bani în buzunar, mâncau și întâmpinau ziua veseli.
Obiceiuri și superstiții de Blagoveștenie
Buna Vestire era considerată o zi extrem de puternică, în care:
-
Nu se muncea, nu se semăna porumbul, nu se puneau cloștile;
-
Nu se certau oamenii, pentru că se credea că vor avea necazuri tot anul;
-
Se aprindeau focuri rituale în grădini și livezi, pentru a alunga iarna și a „dezmorți” pomii;
-
Femeile puneau pâine și sare pe prag, ca ofrandă pentru îngeri;
-
Apa din zăpada topită era considerată tămăduitoare;
-
Se mânca pește, pentru sănătate și vioiciune „ca peștele în apă”.
În Bucovina, Buna Vestire era socotită la fel de mare ca Paștele. Se mai credea că vremea din această zi prevestește vremea de Paște, iar un cer senin anunța un an roditor.
Legenda soarelui și a Blagoveștenirii
O veche legendă spune că, într-un an, Paștele a căzut chiar de Buna Vestire. După ce s-a slujit doar Paștele, ziua nu a mai venit, până când oamenii și-au amintit că au uitat de Blagoveștenie. Abia după ce au slujit și această sărbătoare, lumina a revenit. De atunci, se spune că Paștele și Buna Vestire nu mai cad niciodată în aceeași zi.
Buna Vestire – sărbătoarea bucuriei
Dincolo de tradiții, superstiții și ritualuri, Buna Vestire este sărbătoarea bucuriei. Primul cuvânt rostit de Arhanghelul Gavriil este „Bucură-te”, iar acest îndemn rămâne esența praznicului.
Este o zi în care natura renaște, sufletul se deschide, iar credincioșii sunt chemați să-și regăsească nădejdea, pacea și lumina. O zi în care cerul și pământul se întâlnesc, iar vestea cea bună continuă să răsune peste veacuri.