Unii din voi știți frânturi din povestea călătoriei mele pe replica Titanicului, vasul de croazieră Balmoral, care, în aprilie 2012, a efectuat traseul originalului Titanic și unde eu am fost singurul român îmbarcat. Se cuvine o precizare. Am fost tot timpul un pasionat al poveștii Titanicului și membru al Clubului Titaniștilor din New York. Așadar, în momentul în care s-au pus la vânzare cabinele de pe vasul Balmoral, am cumpărat online cea mai scumpă cabină de lux la valoarea de 50,000$. Pe vas erau două cabine de acest fel. Una scoasă la vânzare și una rezervată pentru actorul Leonardo Di Caprio, care urma să vină și el în croazieră. Cabina avea sufragerie, sitting area cu televizor, dormitor mare, baie cu cadă și o terasă imensă. Spre deosebire, de exemplu, de cabinele de clasa a treia cu 4 paturi suprapuse situate sub nivelul mării unde un loc costa 4.400 $. Pentru că pe originalul Titanic această cabină a fost a milionarului american Astor, tot timpul călătoriei mi s-a spus Mr Astor !!! Așadar a venit ziua cea mare. Pe data de 10 aprilie 2012 ne-am îmbarcat în portul Southampton din Anglia. Lume multă , agitație și o orchestrș care cânta memorabila melodie din filmul Titanic. M-a surprins plăcut faptul că mulți pasageri erau îmbracați în costume de epocă, iar alții îmbracați identic cu celebrii actori din filmul Titanic. M-am așezat la rând pentru a mă înregistra ca pasager pe vas și a primi documentele necesare. Când am prezentat biletul de voiaj, la recepție s-a produs o mică rumoare.
Ceva de genul „el este!”. Trebuie să recunosc. Mi-a făcut plăcere atenția care mi s-a acordat. Am prezentat pașaportul românesc cu toate că în buzunar mai aveam două pașapoarte. Tipa m-a întrebat „sunteți român?”. Zic „da, sunt român”... la care ea spus zâmbind, „Cool”! Am făcut un tur al sălii de așteptare în care se aflau sute de pasageri care deja aveau actele de îmbarcare. M-am pozat cu doamne venerabile îmbrăcate în haine de epocă și deja am simțit că s-a dus vestea. „Mr Astor s-a îmbarcat". O familie formată din 6 persoane, toți îmbrăcați „ca pe Titanic”, a venit la mine. „Mr Astor?” În prima clipă nu am realizat gluma. Zis..da, „mr Astor”! Român. Ei erau englezi din Londra. Aveau o cabină dublă și una simplă ambele de lux. O avere. Foarte de treabă și extrem de guralivi. O să fim pe aceeași punte și chiar același coridor, Mr Astor... Deja prima prietenie era stabilită. Cei mai mulți pasageri care se îmbarcau erau strănepoți ai celor care au călătorit pe Titanicul original. Mulți erau urmași ai celor care s-au înecat în dramaticul eveniment. Îmbrăcați în doliu, sobri și puțin speriați. Cineva mi-a spus că se vorbește despre un blestem al Titanicului și că lumea are emoții ce se va întâmpla cu noi. În sfărșit, am preluat apartamentul situat pe puntea superioară, foarte aproape de restaurant. Impresionant să vezi mulțimea de oameni de pe chei care flutura batiste în semn de la revedere. Cineva de lânga mine, stresat de „blestemul Titanicului”, murmura.
„Sper să nu fluture năframe în semn de adio”. M-am retras pe terasa apartamentului, un coniac mic, un trabuc și ochii către ocean. Eram fericit și emoționat.
Așteptam momentul ăsta de câțiva ani. Mi-am cunoscut vecinii din dreapta și stânga balconului și i-am servit cu un pahar de coniac și câte un trabuc. Nota: în prețul apartamentului intra și reumplerea permanentă a carafei de coniac.
Dragii mei, atat pentru azi. O să asistăm la plecarea vasului de la mal săptămâna viitoare, cu pace și sănătate !