Sfânta Irina a trăit în vremea părinţilor apostolici, botezată fiind de către Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Numele dinaintea botezului a fost Penelopi. Tată său, dorind să-şi protejeze fiica de influenţe dăunătoare asupra caracterului şi creşterii sale, a izolat-o într-o clădire, un fel de turn construit în afara oraşului. Sfânta Irina era însoţită de treisprezece fecioare şi toate se aflau în grija unei bătrâne, Caria, şi a unui dascăl, Apelian.
A trăit departe de oraş şi de ispitele lui şase ani, urmând după aceste timp ca tatăl ei să-i găsească un soţ potrivit pentru ea.
Dascălul Apelian era creştin în taină şi de la el a aflat Sfânta Irina despre propovăduirea şi viaţa Mântuitorului Iisus Hristos. Atunci când în cetate se afla Sfântul Timotei, din voinţa lui Dumnezu acesta a ajuns şi în preajma construcţiei unde se afla Penelopi, care l-a primit cu bucurie.
A fost botezată de acesta, primind numele de Irina. Liciniu în urma mărturisirii că este creştină s-a tulburat şi a poruncit ca Irina să fie torturată.
Îndurând chinurile, Sfânta Irina şi-a convertit întreaga familie la creştinism. A fost adusă de mai multe ori la judecata autorităţilor. A scăpat de fiecare dată din mâna călăilor, prin răbdarea cu care suferea torturile la care era supusă, convertind mulţime mare de popor la creştinism, propovăduind tot timpul pe Hristos.
A murit în Efes, intrând singură într-un mormânt nou şi cerând să fie astupată uşa încăperii şi să fie deschisă după patru zile. După acest timp creştinii care au deschis uşa mormântului l-au găsit pe acesta gol. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor").