Jurnalul.ro Special Reportaje Campanie electorală pentru „Comuna Sărăciei”. Primarul: „80 la sută din oameni mă văd ca Dumnezeu pe pământ!”

Campanie electorală pentru „Comuna Sărăciei”. Primarul: „80 la sută din oameni mă văd ca Dumnezeu pe pământ!”

de Razvan Popa    |   

La 100 de kilometri de București înspre Roșiorii de Vede, între niște pârloage fără șanse să mai vadă plugul vreodată, stă aproape pustie o așezare cu renume: Necșești de Teleorman. Comuna -  compusă din trei sate: Necșești, Gârdești și Belciug - a intrat în istorie după ce, prin 2013, într-o statistică a Ministerului Dezvoltării, a fost pusă pe primul loc în clasamentul localităților sărace din România. De atunci, așezarea parcă trage și mai tare  în competiție: e an de an într-un play-off al amărăștenilor.

Până în vara anului trecut, Necșeștii nu au avut apă curentă. Nici canalizare.  Străzi nu sunt, sunt poteci sau drumuri bătucite din glod uscat. E atât de mare sărăcia, că și groparii se cam feresc de sat: mai mare e efortul. Iar când vreun locuitor se îmbolnăvește și capătă certificat de handicap, e jale mare la Primărie: nu sunt bani pentru alocații. Bugetul comunei nu acoperă cheltuielile, funcționează, cumva pe vorbele lui Moromete din Siliștea, comuna vecină: „Dacă n-am, n-am!”.

Acum, în mijlocul campaniei agricole de primăvară, Necșeștii stau. Așteaptă alegerile. Politicienii însă se sapă între ei de mai mare dragul. Liberalii și-au făcut târnă de conturi pe Facebook și TikTok și au sărit la familia primarului PSD, fost ALDE. Semănând vânt, liberalii culeg furtună de la AUR, după ce șeful „patrioților” a girat-o la un împrumut pe sora liderului PNL din comună și respectiva, cică, nu a mai dat banii înapoi. Liderii PSD de Necșești o atacă pe coana preoteasă: femeia a jucat la liberali până a ajuns, zice lumea, directoare de școală. Iar la școală i-ar fi terorizat pe copiii opozanților politici până și-au luat ăia odraslele și le-au mutat la Vârtoape, la 5 kilometri distanță.

Cel mai liniștit e fostul primar. În mandatele sale, lumea nu-și aduce aminte să se fi ridicat ceva în așezare. De pe urma lui s-au ales cu opt tarabe, pe post de „târg de weekend”, care acum ruginesc sau țin umbra caprelor ieșite pe islaz. Cu toate acestea, fostul edil a fost votat de patru ori! „A stat 16 ani la Primărie, că a fost perceptor și îl știa lumea”, zice șeful AUR. „De aia suntem săraci. Că suntem proști! Și ne mai și supărăm când zice lumea că suntem pe primul loc la sărăcie”, zice și baba Ioana. “L-am votat pe ăla de patru ori, nici lumină nu a pus pe stradă. Ne mâncau strigoii”.

Ca mult din electoratul Necșeștiului, bătrâna știe cu cine o să voteze peste nici trei luni: „Cu Dumnezeu, mamă, cu partidul lui Dumnezeu. Da’ să nu se bage popa în alegeri, că ia 900 de lei, de înmormântare”.

La Necșești, lumea are deja opțiuni politice. Sunt „partidele vechi” (adică PSD și PNL), „partidul scandalagiului” (AUR) și „nebuna aia” (SOS România). E drept, ultima formațiune politică nu este susținută decât de un singur localnic. Progresiștii - USR, adică - nu au avut și nici nu au adepți: „E unul de pe la Roșiori de vine și ne bălmăjește pe aici. Trece și pe la biserică, nu i-ar fi rușine de întors… Ce e aia întors? E cu bărbații, d’ăla… Dă-l în pizda mă-sii!”.

După ce s-a tras conductă de apă, lumea a protestat: „Acest proiect nu e pentru noi!”

Când treci spre Necșești dinspre Videle vezi cum arată sărăcia la ea acasă. Clișee din ’90 - cu stâlpi de telegraf din lemn, cu orătănii pe mijloc de uliță nepavată - încep cam de la vreo 15 kilometri de comuna cu reclamă rea. Cam de pe la Perii Broșteni unde, la capăt de sat, tricolorul e coborât în bernă. Probabil de vânt. Flutură trist, pus ca semn de ieșire din localitate, pe un câmp semănat cu gunoaie. Prin Vârtoape treci și vezi doar biserica mare, în rest sunt case amărâte și iarbă ghiotură, acolo unde trebuia să fie șanț de colectare a apei. Ieși din sat și în jur e islaz rupt de pomi îmbătrâniți. Dai de intrarea în Necșești: o tablă albastră cu pete mari de rugină pe care încă se distinge numele comunei. Și parte din steluțele drapelului UE. Nu se mai vede mottoul comunei. Se citește doar atât: „Dumneze…bine…ânteze”. Și următoarele panouri-limită de localitate au îmbătrânit, iar mesajele sunt altele. Pe limita între satul Gârdești și Belciug, cineva a scrijelit de mult: „Sugeți p….”.

Așezarea este una obișnuită sudului României. Casele sunt modeste, au ogrăzi lungi după gardurile cărora se mai vede câte o mașină parcată. E curat în cele mai multe gospodării. Puține orătănii vezi, mai mulți oameni sunt pe băncile din fața porților. Și nu e nici prânzul. Doar unul dă la sapă în curte. Zice că abia s-a mutat aici, e venit din București.

În fața sediului Primăriei - o casă veche, pereți scorojiți, dar toalete-țiplă - unul dă cu mătura pe „Județean”. „N-om fi noi ăi mai săraci din țară. Că sunt și altele și mai rău. Uite, la noi mai vezi și câte o casă cu etaj, au început să apară”, se lipește omul de coada măturii. De politică nu zice nimic, are un principiu: „E o vorbă veche, să-ți zic: «În viață contează haina și burta»”. Privește un teren de joacă cât un careu de fotbal - e o realizare a primarului PSD, „a prins la oameni. Vine lumea și se joacă”.

Mai în spate e postul de poliție, aproape acoperit de o stivă de lemne. Încălzirea se face ca odinioară. Biserica, mai sus, e închisă, apoi vine clădirea dispensarului. Părăsită, nu se mai poate face nimic, riscul să se prăbușească e mare. Sare în ochi acoperișul aproape nou, construit pe căzătură. Pare că a costat ceva, e moștenire, cică, de la vechea administrație liberală. Vizavi, căminul cultural și dispensarul veterinar sunt prinse de vegetație. Niște ruine. 

În comună au existat trei școli, acum funcționează doar una. Cele abandonate - „că nu mai sunt copii să se nască aici” - se macină. „Mai cade noaptea câte o cărămidă. Când plouă, pică mai multe. Puteau să facă un dispensar, o poclinică, oamenii au nevoie, medicul - ăla de familie - vine de două ori la săptămână”, crede tanti Sanda.

Media de vârstă a așezării, așa cum spune primarul localității, este de aproximativ 60 de ani. Cei mai mulți sunt bătrâni, tinerii au plecat la București sau „afară”. „Aici se naște unu, mor șaișpe”, zice secretara de la Primărie. Poate din această cauză, Necșeștiul a ajuns în topul sărăciei din România: dacă se strâng trei miliarde de lei vechi la buget într-un an. Din care se cheltuie mai mult. Pe hârtie. Bani de investiții nu-s, leii ajung doar pentru cheltuielile cu angajații - „unșpe suntem cu tot cu primarul” - sau pentru logistică - „coli, hârtie, lumină, d-astea”. Cele mai multe sume se duc, așa cum spune actualul edil, cu asistenții persoanelor cu handicap.

 

De când l-a înlocuit de pe vechiul primar, actualul „șef de comună” și-a fixat planul - să bage apa în Necșești. Plan cu bătaie lungă. A durat mai bine de patru ani să tragă țeava. Cam un mandat și ceva. Spre deosebire de licitațiile de la marile localități, aici doar un singur constructor a venit. Așa, nu au fost contestații. Unii din opoziție fac cu ochiul: „Înțelegeți cum, nu?”. Dar cineva tot s-a opus planului: localnicii! Unii n-au vrut apă neam. Au creat și o deviză: „Acest proiect nu este pentru noi”, și au bombardat cu sesizări ministere și agenții. „Păi, dar nu suntem noi proști? Că de aia suntem săraci. Și mai prost e ăla de vrea să conducă prostimea asta”, zice tanti Ioana. 

Votăm cu Dumnezeu!

Nicio forță politică a Necșeștiului nu ar avea vreun motiv să câștige „Primăria Sărăciei”. „Trebuie să fii nebun să vrei asta”, zic și oamenii, și actualul primar PSD. Omul ar fi la a treia campanie electorală: „La prima m-am dus, eram la ALDE, că mi-a venit ideea la un grătar. Am candidat și a doua oară ca să îmi continui proiectul cu apa și canalizarea. Acuma, nu știu. Merg, că mă vrea lumea”. Omul dă din umeri când vine vorba de fostul primar pe care „l-am bătut măr la alegerile din 2016” - cel ce stătuse patru mandate la rând. 

Marian, primarul actual al Necșeștiului cunoaște un lucru în această nouă campanie electorală: „Eu, pentru optzeci la sută dintre oameni sunt Dumnezeu pe pământ. Așa mă vede lumea. I-am ajutat și înainte și de când sunt primar. Chiar dacă nu stăteam aici”. Edilul e născut în Ferentariul Bucureștiului, la Necșești venea la bunici. L-au învățat tinerii cum e pe la sat, ei cică l-au ajutat și să se bată cu primarul „Patru mandate”. „O fi fost și ceva șpriț la grătarul ăla la care am zis să candidez la Primărie. Că alt motiv nu e”, zâmbește, șmecher, Marian.  

Să fii primar al Necșeștiului nu înseamnă decât un salariu de vreo 5.400 de lei, un Logan de serviciu și cam 1.000 de săraci pe cap. „Am ajutat pe banii mei. La 3 dimineața suna lumea. Pe unii i-am dus la spital, la București, altora  le-am făcut casele, că arseseră. Am dat bani de la Primărie, dar și de la mine. Am dus copiii la mare. Campanie electorală? De unde? Că astea au fost după ce am câștigat”, povestește primarul și mai știe: „Bani la buget nu sunt, să atragi investitori, nu poți să faci mare lucru”.

„Lumea e rea, mamă. La sărăcie e și mai rea. Nu muncește, vorbește. Uite, primarul de acum, zic unii că nu e bun. E proști, pe mine, dacă nu mă ducea la spital, eram moartă acum”. Femeia trage de un pulover tricotat, să arate pieptul în care i s-au pus stenturi. În spate, bojdeuca pare curat aranjată, dar n-are apă. „A tras primaru’ apă, a tras canalizare, dar eu nu m-am racordat”, zice ea. Nici alții nu s-au legat la „magistrală”. N-au bani. La fel ca ei, baba zice că votează ce trebuie: „Omu’, mamă, omu’ contează. Ca să ne scoată din prostie. Adică din sărăcie”.

În toată comuna nu există vreun trotuar. O altă bătrână lipăie prin tăpșanul de pe marginea uliței: „Ce e șanțul ăsta? Să nu vie apele peste noi. Nu e de canalizare și apă, că nu știu. Am auzit că e cineva pe aici, mai sus, care și-a tras țeavă din conductă, eu nu știui”, explică bătrâna despre niște tăieturi urâte în pământul din fața gardurilor. „Eu, mamă, nu votez decât cu Dumnezeu. Care Dumnezeu? Cum care? Ăla de sus. Că aici, jos, vai de noi, e mortalitate mare. S-a rărit lumea. Tineretul s-a dus pentru o bucată de pâine la curu’ pământului, aici mai suntem, două-trei babe. Politica la noi? E și de bine și de rău. E de rău că am pensie decât de doișpe milioane și opt sute cincizeci. Jumate - o dau la tratament, mai rămân vreo 5: lumina, butelia, pâine și d-ale mâncării. Mai proastă așa, nu ca de om bogat. Dau banii la doctor, pe medicamente. Că decât să chinuiesc copiii, Doamne ferește, cu o pareză, ceva… cine mă îngrijește?”.

Bătrânei nu-I prea pasă de alegeri, vorbește de zilele sale. Trage rușinată de batic, face mâinile căuș: „De ce bani rămâne, ținem așa”. Bătrâna își strânge palmele de parcă ar tine un lingou, ține tare. „La magazine te duci cu ochii, te uiți… atât”. De vestitele găleți și sticle cu ulei despre care s-a dus buhul că sunt plocoane în campania electorală de la sat, bătrâna dă din umeri: „La noi? Nu s-a dat”. Sărăcia e prea mare la Necșești. Femeia are însă doi preferați, cu ei votează: Ciolacu și Ciucă - „De ce? Păi, au ziseră că măresc pensiile!”.

Ițele politice de la țară

La țară, politica e altfel decât se vede la televizor. „E o curvă cu curu’n sus”, cum zice unul, proțăpit într-un ciob de bere, singur, la ceva ce pare cârciumă la drumul mare. Omul râde strâmb în acord de manea virală pe TikTok. „Sunt amărââât, străin în țara mea, de mic mă lupt cu sărăcia, sunt amărââât, într-un sistem corupt”, sună versurile, bețivul rânjește, nu înțelege nimic, dar ridică degetul arătător în sus: „I-auzi, tată!”. Nu e nici prânzul, omul îi înjură și pe ăia de la PSD, și pe ăia de la PNL. „Georgică, mânca-i-aș p.. lui aia mică, să trăiască! Dacă vine ăsta, praf i-am făcut pe toți!”.

Mai rău decât social-democrații sau liberalii e luată în critica Șoșoacă: „A dracu’, auzi să se țină cu telefonu pe laif toată ziua. Când muncește aia, când are timp? Rușine!”

La Necșești, politica e precum spunea bețivul: anapoda. Până în prezent, la nivel județean, PSD și PNL au lucrat în coaliție. În sărăcia Necșeștiului, de vreo doi ani, liberalii și pesediștii își dau crunt la gioale. Ca și linie națională, PSD a definit AUR ca partid extremist față de care trebuie toleranță zero. La Necșești, primarul social democrat are, deja, voturile celor de la AUR. Așa promite liderul sătesc al partidului. Singurul lucru care se potrivește e relația AUR-PNL. Șeful filialei lui Simion tună la adresa lui Ciucă, iar liderul local din Necșești povestește despre „coana preoteasa”, liberala, cum i-a dat șpagă câte 600 de lei pe lună până au venit procurorii în sat. Șeful liberalilor din așezarea de Teleorman nu mai zice mai nimic. Vine în comună doar la sfârșit de săptămână.

„Caracatița” financiară de la Necșești.

„Hai noroc, nea Emile”. Copilul pedalează pe mijlocul șoselei și râde la liderul comunal al AUR care e pregătit de interviu pe ulița prăfuită. Omul a venit tocmai de la Alexandria, unde avea niște treabă, pornit: „Cum să fie, domnule, Necșeștiul cea mai săracă localitate din România? Am fost prin țară, mai sunt altele și mai și”. Nea Emil a stabilit ca loc pentru interviu o răspântie - în dreapta e o clădire unde lucrează niște muncitori, magazinul primarului. În stânga e o hardughie de garaj și școala. „Vedeți școala? Toate pleacă de la educație. Pe de-o parte e actuala directoare, o incompetentă, cu facultatea făcută pe genunchi. Da, e coana preoteasa, nu zic nimic că e liberal, nu facem politică acum. Și la școală, copiii sunt îndoctrinați. Mulți au plecat din cauza ei. Apoi mai sunt ăia de au telefoane de n-am văzut. Cade casa peste ei și ei au mobile și parabolice”, începe Emil discursul. „Vedeți și garajul din curtea școlii? Bani mulți! L-a adus coana preoteasa pe Pîrvulescu (senatorul - n.n) s-a cheltuit miliardul. Mai încolo sunt WC-urile. La fel, făcute sub oblăduirea ei. Când au vrut și acoperișul - să îl dea la lucrări - m-am opus. Că eram aici contabil. Nu le-am dat acoperișul, nu m-au pus consilier. Că am fost și la PNL”.

Liderul AUR de Necșești dezvăluie substraturile scandalului politic comunal: „Aveam la salariu cotă 0,50 pentru că făceam și munca de secretariat și munca de tehnician. Când a venit coana preoteasa, mi-a cerut cota aia - cam 600 de lei. Pe lună. I-am dat: banii îmi intrau pe card, îi scoteam, îi dădeam. Am făcut plângere la Parchet. Până la urmă ne-am împăcat, am rămas doar în civil, să recuperez suma”. Despre ceilalți de la PNL, râde: sora șefului PNL Necșești a făcut un împrumut la bancă. Nea Emil a girat-o. Acum se ceartă, zice omul, că a ajuns să-l execute banca fiindcă sora liderului PNL nu și-a plătit împrumutul.

În campanie, AUR nu o să aibă candidat, îl va sprijini pe Marian, actualul primar; muncitorii de la magazinul edilului aud vorbele, opresc, cuvincioși, bormașinile. Poștărița se dă bine pe lângă lider, o profesoară zice că a luat adeziunile, se înscrie în partid. Printre boscheții din spatele școlii se văd toaletele ridicate „în vremea coanei preotese”. Ca să ajungi la ele trebuie să treci prin clisă și mărăcini. Sunt d-alea turcești, fără să fie legate la canalizare, nu au pic de apă. Nu sunt chiuvete, e mizerie. 

Rotunjirea veniturilor și relațiile „coanei preotese”

„Ăsta de la AUR vorbește mult și prost. Jumătate din suma aia am restituit-o. A mai rămas o poprire, da. Eu aș fi candidatul PNL, dar nu e idealul meu în viață. Dacă vroiam, aveam multe mandate. Dar la Necșești sunt răutăți, reglări de conturi, nu e politică”, spune Nicolae, șeful liberalilor din comună. Omul pare scârbit de ce se întâmplă în sărăcie: „E josnic ce se vorbește mai ales dacă faci asta pentru o mână de posturi în Primărie și o brumă de buget”. 

Liberalul e veterinar, are multă treabă în București. Crede că miza la Necșești sunt locurile de muncă în instituție, salariul - „5.000 de lei e o sumă bună pentru zona aceea” - „și mai e rotunjirea veniturilor, înțelegeți dumneavoastră. La Necșești s-a semnat un proiect de apă și canal cu atâția bani! Sunt comune cu mult mai mulți locuitori care nu au trase nici apa nici canalizarea”. 

Doamna Mădălina - „“coana preoteasa” - care nu mai are nicio treabă cu funcțiile de conducere în PNL, are vorbe de laudă pentru primarul PSD: „Eu sunt, la bază, educatoare. Cu primarul ne înțelegem instituțional, mă ajută, îl ajut. Nevastă-sa, suplinitoare la mine, a venit la titularizare. I-am zis că nu se poate, a venit și inspecția, nu a reușit. Pe urmă și-a dat demisia. De la mine nu au plecat decât doi copii. Ai finului primarului”. Despre șpaga pe care Emil, liderul AUR Necșești, spunea că i-a dat-o lunar, preoteasa e fermă: „Nu e adevărat! Nu are dreptate”. În rest, pace și har de la Dumnezeu, căci despre foncirea de 900 de lei despre care vorbesc oamenii că ar fi cerută de preot la înmormântări - „asta nu e treaba mea, e a soțului. Iar Biserica e stat în stat!”.

Cu mâna la gură, o bătrână umblă alandala pe mijloc de drum, prin mijlocul Belciugului. „Unde mă duc? Nicăierea. Nu avem magazine. Nici dispensar, e la Gârdești. Școala? Tot acolo. Ce avem aici? Nimic. Partide avem. Și pe Dumnezeu, ăl de sus. De ne-ar lua o dată!”.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri