„Pandemia de COVID-19 nu s-a încheiat”, „această pandemie este departe de a se termina”, „nici o ţară nu se poate «preface» că s-a încheiat” – sunt avertismente lansate, în ultimul an, de șefii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), cam după fiecare val de infectări cu coronavirus, când mai multe state, din considerente economice sau politice, s-au grăbit să relaxeze restricțiile. Toate pandemiile se termină în cele din urmă, însă estimările specialiștilor cu privire la acest termen au fost foarte diferite.
Pentru a înțelege mai bine când și cum ar putea deveni endemică maladia COVID-19, cercetătorii de la Universitatea Yale (SUA) au apelat la șobolani, care, la fel ca oamenii, sunt susceptibili la infectarea cu coronavirusuri, familie din care face parte și virusul SARS-CoV-2.
Imunitate bună, dar scade repede
Există multe tipuri diferite de coronavirusuri, inclusiv cele care provoacă virozele obișnuite, iar un factor-cheie identificat în răspândirea coronavirusurilor animale și umane, deopotrivă, este tendința lor de a da o „imunitate non-sterilizantă”.
„Înseamnă că, inițial, există o imunitate destul de bună, dar relativ repede aceasta scade”, a declarat Caroline Zeiss, profesor de medicină comparată la Yale School of Medicine și autor principal al studiului, citată de medicalxpress.com.
Ultimii doi ani au demonstrat că și SARS-CoV-2 produce imunitate non-sterilizantă, astfel că persoanele care au fost infectate sau vaccinate sunt încă expuse riscului de reinfectare. Prin urmare, experții se așteaptă ca virusul să nu dispară prea curând.
Având în vedere asemănările puternice dintre coronavirusurile animale și cele umane și folosind modele matematice, cercetătorii au reușit să modeleze traiectoria potențială a COVID-19.
1.437 de zile de pandemie
Concret, ei au reprodus diferitele tipuri de expunere la virus cu care se confruntă persoanele din SUA, unele animale fiind expuse prin contact strâns cu un șobolan infectat (risc ridicat de infecție), iar altele fiind plasate într-o cușcă locuită înainte de un șobolan infectat (risc scăzut de infecție). După trei-patru luni, șobolanii au fost apoi reorganizați și reexpuși la virus.
Concluzia, a spus Caroline Zeiss, este că, odată cu infecția naturală, unele persoane vor dezvolta o imunitate mai bună decât altele. De asemenea, vaccinarea generează o imunitate previzibilă. Atât prin vaccinare, cât și prin expunerea naturală, populația acumulează o imunitate mai mare, care împinge virusul spre stabilitate endemică, a arătat studiul.
Folosind modelele matematice, echipa de cercetători a constatat că timpul mediu necesar pentru ca SARS-CoV-2 să devină endemic în Statele Unite este de 1.437 de zile. Ceea ce înseamnă puțin sub patru ani de la începutul pandemiei, în martie 2020.
Patru ani de pandemie este timpul mediu prezis de model, a precizat autorul principal al studiului, însă nu au fost luate în considerare eventualele mutații care ar putea face SARS-CoV-2 mai patogen.
„Dar cred că, în general, imaginea e plină de speranță. Cred că vom fi într-o stabilitate endemică în următorul an sau doi”, a conchis Caroline Zeiss, precizând că scenariul mai probabil este să vedem o creștere a transmisibilității între oameni, dar mai puțin probabil să provoace boli grave.
Studiul poate fi citit aici: Modeling pandemic to endemic patterns of SARS-CoV-2 transmission using parameters estimated from animal model data | PNAS Nexus | Oxford Academic (oup.com)
„Coronavirusurile sunt foarte imprevizibile, deci ar putea exista o mutație care să-l facă mai patogen”, a spus autorul principal al studiului, adăugând că nu se știe unde vor mai apărea aceste mutații ale SARS-CoV-2.
O nouă subvariantă, de 5 ori mai infecțioasă, vine din India
În timp ce subvarianta BA.5 a tulpinii Omicron alimentează noul val pandemic din Europa, o altă subvariantă, de cinci ori mai infecțioasă decât aceasta, vine din India și provoacă deja îngrijorări la nivel mondial.
Virusologul Tom Peacock, de la Departamentul de Boli Infecțioase din cadrul Imperial College din Londra, a analizat această subvariantă a coronavirusului (BA.2.75) și a descoperit că are 45 de mutații în comun cu subvarianta BA.5, răspunzătoare de valul 6, și alte 15 mutații specifice. Opt dintre aceste mutații sunt prezente la proteina Spike, care ajută virusul să pătrundă în celule. Comparativ, BA.5 are doar 3 mutații specifice la proteina Spike. Datele preliminare culese de autoritățile indiene par să arate că subvarianta BA.2.75 este de 5 ori mai infecțioasă decât BA.5, caz în care o va putea înlocui rapid ca principala responsabilă de noile infecții cu coronavirusul.
Cazurile confirmate prin secvențiere sunt încă foarte puține, spun specialiștii, dar, în afara unui grup mai mare din India, distribuția geografică a acestei noi subvariante este deja internațională. Concret, au fost confirmate cazuri în Marea Britanie, Germania, Canada, Australia și Noua Zeelandă.