La fel ca majoritatea rețetelor cu specific local, este greu de știut cine le-a inventat. Se pare însă că un lucru este cert: originea prăjiturii se află la gura râului Garonne.
Potrivit cumvaplace.ro, ingredientele ne duc cu gândul la clătite: gălbenușuri, lapte, vanilie, rom și zahăr de trestie. Dacă vă întrebați ce făceau cu albușurile, e destul de simplu, acestea erau utile în producția vinului, pentru limpezirea acestuia.
Canelé este în esență o prăjitură destul mică, are o greutate standard de 65 de grame, cu un interior bogat, cremos și un exterior caramelizat.
În ce privește originile prăjiturii noastre, una dintre cele mai răspândite legende duce la mănăstirea Annonciades din Bordeaux, specializată în producerea de nuci confiate și bețișoare dulci cunoscute sub numele de canelete. Povestea spune că surorile au făcut acolo primele canelate, strămoșii delicioasei prăjituri, din materii prime disponibile pe cheiurile orașului. Caneletele erau făcute în mod tradițional de călugărițe și dăruite săracilor.
În 1790, călugărițele și-au părăsit mănăstirea, dar rețeta a fost redescoperită și îmbunătățită de bucătarii din Bordeaux, un secol mai târziu. Mănăstirea a fost dislocată în timpul Revoluției Franceze, dar urmele rețetei pot fi găsite în secolul al XIX-lea, când au fost explicate compoziția acestora și mai ales forma. Însă în acea perioadă, desertul dispăruse, practic, de pe lista artizanilor bordelezi. A apărut, însă, după 1900, când un patiser necunoscut a readus la viață vechea rețetă de canelé, pe care se pare că a și îmbunătățit-o, adăugând rom și vanilie în aluat.
Desertul s-a impus treptat în produsele de patiserie Bordeaux în timpul secolului al XX-lea.
Denumirea modernă Bordeaux Canelé este târzie și misterioasă. Ghidul gastronomic Gault et Millau din Franța din 1970 nu menționează acest lucru. Abia în 1985 a fost creată o Confrérie du Canelé de Bordeaux și a eliminat al doilea „n” din nume pentru a-și afirma mai bine identitatea. Confreria avea misiunea de a proteja rețeta originală și să se asigure că micile canelés-uri respectă tradiția.
Tradiția spune că pentru această rețetă se folosesc doar gălbenușurile, iar obligatoriu înainte de a fi turnată în forme, compoziția, lichidă (ca de clătite), se ține la rece 24 de ore.
Una dintre rețetele care se pretinde a fi autentică, spune așa:
- 500 ml lapte
- 125 g de făină
- 250 g de zahăr
- 3 gălbenușuri
- 2 batoane de vanilie
- 100 ml de rom
- 30 g de unt + pentru uns formele
Preparatul se toarnă în formele unse bine cu unt aproape până sus, cuptorul se preîncălzește la 240°C, apoi se reduce temperatura la 180-200°C pentru coacere.
Dacă vă tentează, formele se găsesc și în magazinele noastre, așadar nu e, teoretic, deloc complicat să încercați aceste mici minunății îmbibate în rom.
Astăzi, canelé este un simbol emblematic al orașului Bordeaux, păstrat ca specialitatea orașului, dar poate fi găsit și în numeroasele pariziene. Canelé este de obicei însoțit de cocktailuri, șampanie, ceai și multe tipuri de vin. Există și rețete în varianta sărată, pentru că aluatul ca de clătite combinat cu verdețuri, brânzeturi și chair bucăți de pește este ușor de folosit pentru a obține mici bușeuri care arată tare bine la un bufet suedez. Dar încercați întâi varianta tradițională, iar dacă ajungeți la Bordeaux, nu ratați originalul!