În primul rând volumul lui Carol Roman își mentine prospețimea și este un reper cu o actualitate întărită de confuzia valorilor care domină ultimele decenii nu doar în țările post comuniste.
Întâlnirea cu mari valori ale stiinței și umanismului în domeniile care dau consacrări universale prin Premiile Nobel sunt nu doar un capitol de istorie, ci sursă de motivație pentru noi generații de cercetători.
Firul roșu al răspunsurilor la întrebarea cadru dezvăluie ca forțe motrice ale celebrității modestia, perseverenta,abordarea cercetărilor din unghiuri noi, pe căi nebătute.
Succesul exceptional al editiei din 1971, traduse în numeroase limbi străine, este translat spre noul volum îmbogățit cu manuscrise și opinii care dau suport solid de proaspăt interes.
Cuvintele lui Henry Coandă, deschizătorul lucrării, sunt mereu actuale, iar dezvoltarea academicianului Răzvan Teodorescu onorează întâlnirea cu o carte unică.
Carol Roman, ziarist de esență pură, înarmat cu uneltele solide ale profesiei, reușește încă o dată să-și sfideze vârsta. Intrat în presa românească imediat după cataclismul războului mondial și-a menținut, iată, vigoarea creației reușind într-o prezentare de ținută să valorizeze jurnalismul asemuindu-l cu vinul de calitate care-ți sporește noblețea cu trecerea timpului.
Premiat recent de Uniunea Ziariștilor Profesioniști pentru volumul ,,În balansul vremurilor”, editor al revistei ,,Balcanii și Europa”, mereu tânărul Carol Roman ne dă un nou imbold pentru a ține sus ștacheta presei chiar și în vremuri puțin dispuse să accepte dezbaterea de idei sau chiar adevărul.