1. Mircea Eliade, Opere. Proza literară I, II
Fundația Națională pentru Știință și Artă (FNSA), sub egida Academiei Române, 2023
„Au apărut primele două volume ale primei ediții critice recuperând cvasiintegralitatea literaturii și publicisticii lui Mircea Eliade. Spun «cvasi-» întrucât unele scrieri se vor fi pierdut fără urmă. Textele au fost reconstituite după manuscrisele păstrate, cu note abundente, variante, lecțiuni etc.; există și destule inedite (unele spectaculoase), mai ales din seria producțiilor de adolescență și primă tinerețe editate până acum pe sărite de Mircea Handoca. Ediția, alcătuită de un colectiv de la Institutul de Istorie și Teorie Literară «G. Călinescu» din București, e prefațată/supervizată de Sorin Alexandrescu și coordonată de Oana Soare. De neratat” - Paul Cernat, critic literar.
În sfârșit (vindecarea unei răni vechi)!
2. Avangarda românească
Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) și FNSA, sub egida Academiei Române, 2023 (reeditare)
„Apare în seria «Opere fundamentale» un volum dedicat Avangardei româneşti. O noutate, din toate punctele de vedere. Noutatea, mai întâi, că Avangarda intră în această colecție destinată clasicilor literaturii. Cum să stea semnatarii manifestărilor incendiare, aceia care proclamă că «literatura [este] un clistir răsuflat» și că «poezia nu este decât un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vârstă», cum să-i așezăm, zic, în rând cu Eminescu, Bacovia, Blaga, Arghezi, Ion Barbu - clasici ai romantismului și ai modernității românești? Nu-i, oare, o provocare prea mare, o confuzie inacceptabilă de valori? Răspunsul este că pot sta, nu ca individualități (avangarda n-a dat mari poeți), ci ca un fenomen literar notabil, de neocolit. El a schimbat într-o oarecare măsură limbajul poeziei, câmpul ei de referințe, a suprimat unele convenții ale literaturii și a impus altele, în fine, avangarda a jucat, în mai toate culturile, un rol detonator: a atacat și, în parte, a reușit să discrediteze convențiile învechite ale artei și să pregătească spațiul favorabil apariției unui alt mod de a înțelege și de a face artă. [...] O judecată estetică corectă a avangardei nu se poate face însă fără să ținem seama că, în același spațiu literar și în același timp, odată cu Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Sașa Pană, Geo Bogza (tânărul Bogza din proza Jurnal de sex și Poemul invectivă) și Gellu Naum, trăiesc, scriu și publică Tudor Arghezi, Bacovia, Blaga, Ion Barbu - adică adevărații mari poeți, creatorii, în fapt, ai modernității românești” - Eugen Simion, inițiatorul colecției „Opere fundamentale”.
O reverență făcută culturii.
3. Marin Preda. Opere, vol. I, II, III, IV
MNLR și FNSA, sub egida Academiei Române, 2023 (reeditare)
„Marin Preda are originea cea mai nobilă pe care o poate avea un român: este ţăran, adică născut la ţară, adică din ţărână, adică din pământ. Os delicat şi ţeapăn, cu o vorbire pornindă din rădăcina nasului, dintre sprâncene, amintind parcă de întrebuinţarea cuvântului menit doar doinelor, sare pură, după evaporarea lacrimii, făptura vie a scriitorului tulbură visul în favoarea lucidităţii. Omul desfide alianţele şi dragostea lichidă. Bănuiesc că scrie hârtia aidoma moşului său pământul. Posesiv până la imprecaţie îşi ţesală litera cum plugul crupa brazdei” - Nichita Stănescu.
Un demers (editorial) obligatoriu.
4. Marin Sorescu. Opere, vol. VIII
FNSA, sub egida Academiei Române, 2023
„Scriitorul de azi ori e european, ori nu poate fi considerat scriitor. Osteneala pe care o faci de a vorbi o limbă, două, de-a face să treacă opera şi într-o altă limbă ori într-un context european - o consider obligatorie pentru scriitorul român. Acesta, neavând în spate o lungă tradiţie şi o lungă propagandă culturală (ca englezii, francezii, americanii), trebuie să depună eforturi [infinite] pentru a fi recunoscut. Recunoaşterea unora nu e dăunătoare pentru ceilalţi, ba aş zice că dimpotrivă...” - Marin Sorescu.
Încântător!
5. Nicolae Iorga. Opere, vol. VIII
FNSA, sub egida Academiei Române, 2023
„Numărul lui de erori, foarte mic, trebuie raportat la imensul material pe care l-a cunoscut. El este un specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putinţă să-ţi alegi un domeniu oricât de îngust şi umbrit din istoria română fără să constaţi că N. Iorga a trecut pe acolo şi a tratat tema în fundamentul ei. Multă vreme istoricul următor va fi osândit să corecteze, să sporească sintezele lui N. Iorga (de unde şi critica tehnică), însă plăcerea de a intra într-o pădure virgină îi va fi refuzată” - George Călinescu.
Memorabil.
6. Max Blecher. Opere
FNSA și MNLR, sub egida Academiei Române, 2023 (reeditare)
„Cea mai bună operă literară a lui Max Blecher este, indiscutabil, jurnalul său de sanatoriu scris în 1937-1938 şi publicat postum în 1971 de Saşa Pană sub titlul Vizuina luminată. În paradigma genului diaristic este unul dintre cele mai originale, prin substanţa şi formula lui liberă de orice canon (dacă diarismul are canoane). Liberă, oricum, chiar şi faţă de convenţiile diaristicii curente. Nu-i o cronologie fragmentară a vieţii intime, nu-i nici o cronică pur subiectivă a istoriei din afară (total, de altfel, ignorată aici), este o înregistrare a stărilor de spirit şi, mai ales, a stărilor de vis (să le spunem astfel), a închipuirilor, fantasmelor, peisajelor şi utopiilor onirice. Un jurnal de boală, dar este mai mult decât atât. Este jurnalul vizuinilor onirice pe care un bolnav extraordinar de lucid le trăieşte şi le notează. Din acest punct de vedere, am putea spune că Blecher este cel care are cel dintâi intuiţia, în literatura noastră, să exploreze visul lucid şi să înregistreze experienţa onirică, fără a utiliza dicteul automat suprarealist. Nu-mi amintesc dacă Dimov şi Țepeneag l-au trecut pe autorul Vizuinii luminate printre precursorii onirismului, dar, dacă n-au făcut-o, mă gândesc că ar fi avut destule motive s-o facă” - Eugen Simion.
Revelator!
7. Dicționarul general al literaturii române, S-Ș/ T-Z
FNSA, reeditare
Ultimele două volume masive (al VII-lea şi al VIII-lea) din Dicţionarul General al Literaturii Române, cuprinzând literele S-Z, încheie un proiect (în opt volume) început cu mai bine de două decenii în urmă - o operă fundamentală pentru cultura română de azi şi de ieri. Au lucrat la el peste o sută de cercetători din institutele de specialitate ale Academiei Române. Ediţia de faţă îi cuprinde pe toţi cei care au scris - şi au scris bine - de la începutul culturii române până astăzi în limba română, oriunde s-ar fi găsit şi se găsesc. În afară de autori, Dicţionarul General al Literaturii Române prezintă şi curentele literare, conceptele, instituţiile literare, revistele şi genurile literaturii, pe scurt: cuprinde, adică, tot ceea ce poate spune ceva important despre literatura noastră în evoluţia ei şi relaţiile cu tradiţiile spirituale româneşti şi, în genere, cu literatura universală.
La elaborarea acestei lucrări monumentale au participat specialişti din toate provinciile istorice româneşti (Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc etc.), în aşa fel încât se poate spune că românitatea în totalitatea şi varietatea ei este reprezentată aşa cum se cuvine cu valorile şi specificitatea ei. Cine consultă cele opt tomuri masive îşi poate face o idee corectă despre bogăţia literaturii noastre. Dicţionarul General al Literaturii Române este un instrument sigur de informare pentru specialişti, ca şi pentru marele public, el putând fi consultat şi în variantă electronică.
Indispensabil scenei culturale.
8. Antologia poeților minori din epoca Alecsandri și Bolintineanu, I, II
FNSA și MNLR, sub egida Academiei Române
„(…) Neluaţi în seamă de Titu Maiorescu, elogiaţi de Eminescu, în Epigonii, pentru patriotismul şi râvna lor de a sluji literele române, victime ale mutaţiei estetice, aceşti poeţi intră în «osuariile literaturii» (E. Lovinescu), iar concluzia este că, prin apartenența la peisaj, unii dintre ei anunţă înnoiri ale lirismului românesc în faza premergătoare modernităţii”, remarca regretatul critic literar Eugen Simion în prologul acestor două volume extraordinare închinate începutului liricii românești.
O colecție (sublimă) de poezioare.
9. Charles Baudelaire, vol. I și II
FNSA, sub egida Academiei Române, 2023
„«Ispitiți scripturile», spunea cronicarul. Să ispitim pe Baudelaire și naturalizarea lui în românește - iată una din legile de aramă ale culturii noastre contemporane. Chiar dacă atâția dintre pelerini vor rămâne în drum, truda lor nu va fi fost zadarnică. (…) Va izbuti cineva să smulgă misterului o copie aidoma magnificului, pateticului și celebrului vers baudelairian? Va fi adus unei poeme prin excelență traductibilă, singura diademă ce-i lipsește. Nu va fi fiind cu putință lucrul și scris ne-o fi să ne mulțumim cu aproximative dublete? - iată întrebarea și taina viitorului” - Perpessicius, „Baudelaire travestit”, în Mențiuni critice, vol. IV, 1938.
Minunat (și, ca orice minune, de inserat în propria cultură)!