Ar fi un prim bilanț, pentru că incendiul s-a soldat și cu puternice traume psihologice și morale care îi vor afecta mult timp de acum înainte atât pe locatarii imobilului, cât și pe membrii comunității locale. Din informațiile apărute în spațiul public, rezultă că deflagrația s-a produs după ce, la miez de noapte, doi adolescenți, unul de 15 și altul de 13 ani, au intrat în parcare și au dat foc cu o petardă unui recipient în care se afla un amestec de substanțe inflamabile, după care au fugit. Faptă pentru care judecătorii au decis ca puștanul de 15 ani să fie plasat în arest la domiciliu pentru 30 de zile, urmând ca,apoi, liber ca pasărea cerului, nu ar fi exclus să îi mai dea prin cap cine știe ce năzbâtie. Pentru coechipierul său de 13 ani nu s-a luat nici o măsură, deoarece legea nu prevede asta pentru copii sub 14 ani. Așa că nici de data asta nu putem fi siguri sută la sută că el nu își va continua isprăvile incendiare. Cât despre modul în care vor răspunde în fața legii părinții celor doi piromani, asta nu ni s-a mai spus.
Nu putem,de asemenea, să facem abstracție nici de împrejurarea că făptuitorii provin din familii cu venituri foarte modeste. Ceea nu poate justifica faptul că părinții nu au reușit să își învețe odraslele cum să gândească și cum să se comporte. Așa că mă întreb dacă și în ce măsură niște părinți care își lasă progeniturile să hălăduiască la miez de noapte prin oraș și să comită grave acte antisociale vor mai putea să îi țină în frâu pe acești posedați de ceea ce Gaston Bachelard numea ,,Complexul lui Prometeu’’.
Cam asta aș fi avut de comentat în ceea ce îi privește pe cei doi autori ai incendiului devastator de la Constanța. Incendiu care, în mod cert, nu ar fi avut loc dacă nu ar fi existat o serie de circumstanțe despre care trebuie să vorbim deschis, spunând lucrurilor pe nume. Prima: incendiatorii au folosit un amestec de substanțe inflamabile, substanțe pe care ar fi interesant să se afle și de unde le-au procurat atât de lesne cei doi, că doar asemenea materiale nu se vând pe toate drumurile. Iar, dacă se vând, cu atât mai rău…
Dacă vorbim despre petarde, aici nici că mai este nevoie de mari investigații, știut fiind că există și prosperă multiple filiere de comercializare, pe sub mână sau în văzul lumii, a acestor mărfuri. Filiere despre care îmi este greu să cred că și polițiștii din Constanța nu au informații la zi. Firește că au, dar uite că,totuși, comerțul cu petarde înflorește și produce consecințe. Neintenționate, desigur! Cum și de ce? Asta rămâne să mai aflăm, într-un viitor cât de cât previzibil, sper…
Tot de pe fluxurile de informații, am mai aflat și că au existat probleme foarte serioase privind condițiile de siguranță ale blocului respectiv. Probleme care țin, pe de o parte, de faptul că dezvoltatorul imobiliar a făcut mai multe etaje decât era prevăzut în autorizație, la care se adaugă și lipsa avizului de securitate la incendiu care trebuia să fie dat după finalizarea lucrărilor. În plus, aspersoarele ( așa-zis,din dotare!) nu funcționau. Să admitem că asta era situația, dar să nu evităm nici întrebarea:oare Primăria municipiului Constanța și alte unități având competență în domeniu nu verifică, periodic, dacă și cum sunt respectate prevederile legii? Verificări care, dacă nu mă înșel, nu sunt operațiuni facultative sau de circumstanță. Este,desigur, de menționat că, potrivit informațiilor transmise de către Primăria Municipiului Constanța, echipele furnizorilor de utilități acționează pentru ca urmările incendiului să fie înlăturate cât mai curând, dar poate că ar fi fost și mai bine dacă măsuri la fel de operative se luau și pentru prevenirea catastrofei.
Trăgând linie și adunând, vedem că nu am exagerat atunci când am afirmat că, numai la o primă analiză, vinovați pentru incendiul de la Constanța sunt cei doi adolescenți. Și asta pentru că, la o analiză aprofundată și nepărtinitoare, constatăm că există, în mod cert, un cumul de factori care au contribuit la dezastru. Motiv pentru care așteptăm ca investigațiile pe care autoritățile le întreprind să nu fie doar un foc de paie, ci să meargă la rădăcina lucrurilor.