Ce subiect litigios al Bisericii Catolice cu statul român a fost acoperit cu mare grijă în timpul vizitei Papei Francisc în România? Imaginile transmise de Televiziunea Română nu au surprins niciun cadru cu impozanta construcție de 19 etaje Cathedral Plaza, „lipită” de Catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif”, unde Suveranul Pontif a oficiat o ceremonie religioasă în seara de 30 mai. Nimeni dintre oficialii români sau ai cultelor catolice nu a evocat Papei Francisc, cel puțin în public, disputele care au însoțit proiectul imobiliar început în 1998, plasate din 2010 și pe rolul CEDO.
Situația juridică a imobilului Cathedral Plaza, construcție finalizată de mulți ani, dar rămasă în afara circuitului de utilizare, este încă nelămurită. Sarabanda de procese dintre Arhiepiscopia Catolică a Bucureștiului și Millenium Building Development SRL (MBD) deschise în țară a ajuns și la CEDO, unde cele două părți au dat în judecată, fiecare în parte, Statul Român. În 12 ianuarie 2010, Arhiepiscopia, reprezentată în fața Curții de la Strasbourg de avocatul C.L. Popescu, a depus o plângere (nr. 3524/10) împotriva României. Suita de fapte, pe larg prezentate în presa din România de-a lungul acestui conflict, avea startul în ianuarie 1998, prin cumpărarea de către dezvoltator a unor terenuri situate în proximitatea Catedralei, monument istoric. Ministerul Culturii și Direcția Monumetelor Istorice au confirmat că terenurile cumpărate de MBD se aflau în zona de protecție și erau necesare avize prealabile de la cele două autorități pentru orice fel de construcție. Dezvoltatorul și-a ridicat clădirea de 75 m înălțime cu autorizație de construcție dată de de Primărie, deși au apărut multe contestații atât tehnice, cât și legale. În plângerea la CEDO, Arhiepiscopia aduce ca punct forte de susținere o scrisoare a inginerului proiectant E.E.N., membru al echipei de concepție arhitecturală, practician la New York, care avertiza autoritatea tehnică din Romania asupra modificării proiectului de construcție prin îngreunarea ei cu un miez din cadre de beton care, în caz de cutremur major, ar periclita clădirea vecină a Catedralei catolice.
Recomandări de la Comisia de anchetă a Senatului
În 2006, disputele publice dintre cele două părți declanșează o intervenție a Senatului României. Comisia de anchetă finalizează lucrările cu un raport care recomanda autorităților o reverificare a autorizației de construcție care a stat la baza deciziei dezvoltatorului să continue lucrarea. Forul legislativ cerea Guvernului să intervină pentru stoparea lucrărilor. Mai multe hotărâri ale instanțelor anulează definitiv în 2010 autorizarea construcției și impun Primăriei Capitalei să ia măsuri pentru „obligarea pârâtului de aducere a terenului la situația anterioară emiterii autorizației, în vederea refacerii cadrului natural din zona de protecție a Catedralei Sf. Iosif”. Procesele deschise de Arhiepiscopie și apelurile făcute de MBD au fost derulate la numeroase instanțe - tribunale, curți de apel - din București, Craiova, Târgoviște, Suceava, Ploiești. În plan politic, al relației României cu Sfântul Scaun, litigiul a fost mereu pus pe tapet. O scrisoare de la Vatican adresată lui Băsescu Traian, la Cotroceni, în perioada papalității lui Benedict, face referințe exacte la răspunderea autorităților române pentru protejarea Catedralei Sf. Iosif. În 2016, ministrul Culturii declară, după o primire la Vatican, că motivul amânării vizitei în România a Papei Francisc îl reprezintă Cathedral Plaza, pe care Biserica Catolică o numește un „monument al corupției”.
Millenium apelează la CEDO
Dezvoltatorul a găsit și el calea spre Strasbourg. După ce a pierdut o cerere prin care reclama procedurile ce au decurs din recomandările Comisiei senatoriale de anchetă, declarată ca inadmisibilă, revine în 14 iunie 2016. Cererea nr. 35.445/16 este în faza de întrebări, comunicate autorităților române în 10 mai 2019, cu trei săptămâni înainte de vizita Papei Francisc la Catedrala Sf Iosif. MBD susține că „anularea înregistrării dreptului de proprietate este consecința unei serii de erori ale autorităților publice și care reprezintă o expropriere de facto, în absența unei compensații adecvate”.