Unul din primele efecte ale perioadei de tranziţie de la economia centralizată la cea de piaţă, bazată, în special, pe libera iniţiativă, a fost privatizarea economiei. În cazul României, acest proces a fost însoţit de o diminuare a numărului de salariaţi.
În multe cazuri privatizările s-au dovedit a fi eşecuri pentru că noii proprietari au închis fabricile, le-au vândut mai departe la fier vechi, iar terenurile de sub ele au făcut obiectul unor tranzacţii imobiliare foarte profitabile. Privatizarea nu a produs curăţirea şi reforma întreprinderilor industriale, ci desfiinţare lor. S-a produs o distrugere a capacităţilor industriale, iar efectele procesului au afectat o mare parte a populaţiei. Cei mai afectaţi de noile realităţi economice au fost muncitorii, numărul lor reducându-se cu peste două milioane în 25 de ani. Unde s-au dus cei eliberaţi din industrie? Unii au plecat la muncă în străinătate, alţii au mers în sfera serviciilor sau au ales pensionarea anticipată. Statisticile arată că cei mai mulți însă s-au întors în agricultură. În ciuda multor privatiyări ratate, spiritul antreprenorial începe uşor uşor să preia frâiele economiei, numărul firmelor aproape triplându-se în ultimii 25 de ani. Odată cu deschiderea graniţelor, interesul investitorilor străini faţă de piaţa românească a fost în continuă creştere. Astfel, numărul firmelor cu capital străin a crescut de opt ori în 25 de ani, iar capitalul subscris de acestea a crescut de circa 32 de ori, de la 1,9 la 61 de miliarde de dolari.
Privatizarea a venit cu zăngănit de lacăte
Criteriu 1993 2018
Nr. salariaţi 6.671.686 5.046.317
Nr. muncitori 4.874.827 2.721.341
Nr. firme 317. 192 881.000
Acţionariat străin 27.800 217.022
Capital străin 1,9 61
(mld. USD)