Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) şi Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) ar fi trebuit să elaboreze un set de reguli pentru specializarea judecătorilor de la Instanţa supremă în cazuri de corupţie, susţine Curtea Constituţională a României. CCR a publicat motivarea deciziei din 3 iulie 2019, prin care a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi ÎCCJ, generat de neconstituirea completurilor de judecată specializate pentru judecarea infracţiunilor de corupţie.
"În România, dacă legea a instituit completuri specializate, aşadar nu speciale, înseamnă că şi judecătorii sunt şi trebuie să fie specializaţi. Pentru aceasta, în tăcerea legii, dar în aplicarea ei, revenea Consiliului Superior al Magistraturii/Colegiului de conducere al Curţii supreme să elaboreze un set de reguli care să garanteze statutul specific al acestor judecători, reguli dintre care pot fi menţionate: examen de integritate, cunoştinţe specifice, formare profesională specializată, experienţă relevantă în domeniu, elaborarea unor lucrări de specialitate. Or, Consiliul Superior al Magistraturii nu a elaborat aceste criterii. De asemenea, Curtea subliniază că nici lipsa cursurilor de formare profesională nu constituie un motiv şi nu justifică neînfiinţarea completurilor specializate. De altfel, o asemenea situaţie nu se întâlneşte în cauză, întrucât Institutul Naţional al Magistraturii, în cadrul programului de formare continuă aprobat de CSM, organizează cursuri de formare în domeniul anticorupţie (a se vedea programele de formare continuă din anii 2017-2019", susţine CCR.
Curtea Constituţională mai arată că la Instanţa supremă nu a existat o preocupare pentru înfiinţarea de completuri specializate, în timp ce la alte instanţe din ţară acestea au fost instituite. Totodată, CCR nu a dorit să analizeze situaţia altor instanţe din teritoriu care nu au asemenea completuri, susţinând că o practică greşită a unei instanţe inferioare nu poate fi un reper pentru ICCJ și nici un argument valid care ar putea fi opus CCR.