Contrar imaginii populare, hipnoza nu e nici somn, nici pierdere a controlului asupra propriei minți - iar știința din spatele ei a devenit, în ultimii ani, tot mai clară.
Ce este hipnoza
Hipnoza e o formă de psihoterapie care ajută o persoană să atingă o stare profundă de relaxare, combinată cu o atenție intens concentrată - nu o stare de inconștiență sau amnezie, așa cum sugerează unele reprezentări din filme. Practicanții induc starea hipnotică prin imagerie mentală și repetiție verbală liniștitoare, care ghidează pacientul spre o stare asemănătoare unei transe. Odată relaxată, mintea persoanei devine mai deschisă la mesaje care pot ajuta la schimbarea unor tipare de gândire sau comportament.
Un detaliu important, subliniat de specialiști: hipnoza nu îți poate „controla" mintea și nu te poate face să faci lucruri împotriva voinței tale - un hipnotizator nu are nicio putere magică asupra ta, iar procesul funcționează cel mai bine atunci când persoana participă voluntar și e dispusă să coopereze.
Ce se întâmplă în creier
Timp de decenii, mecanismul biologic al hipnozei a rămas relativ necunoscut. Un studiu de referință realizat de echipa Dr. David Spiegel, de la Universitatea Stanford, publicat în jurnalul Cerebral Cortex, a folosit imagistică prin rezonanță magnetică pentru a compara creierele unor persoane cu grad ridicat de „hipnotizabilitate" cu cele ale unor persoane greu de hipnotizat.
Rezultatele au arătat modificări clare de activitate și conectivitate în trei rețele cerebrale distincte, în timpul stării de hipnoză: scăderea activității în cortexul cingulat anterior dorsal - regiunea implicată în îngrijorare și în procesarea conflictelor mentale -, o conexiune mai puternică între cortexul prefrontal dorsolateral (implicat în control executiv) și insula, structura care ajută creierul să controleze ceea ce se întâmplă în corp, precum și o conexiune mai slabă între cortexul prefrontal dorsolateral și cortexul cingulat posterior medial, zonă asociată cu autoconștientizarea.
„Acum că știm care regiuni cerebrale sunt implicate, am putea fi capabili să folosim această cunoaștere pentru a modifica capacitatea unei persoane de a fi hipnotizată sau eficiența hipnozei pentru probleme precum controlul durerii", a explicat Dr. Spiegel, coordonatorul cercetării.
La ce folosește hipnoza
Potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA), cercetările clinice arată beneficii documentate ale hipnozei pentru o gamă variată de probleme: reducerea durerii cronice, a durerii asociate nașterii sau altor proceduri medicale, tratarea dependenței de fumat, gestionarea tulburării de stres posttraumatic, precum și ameliorarea anxietății sau a fobiilor specifice.
Guy Montgomery, profesor de psihologie la Icahn School of Medicine, de la Mount Sinai, specializat în folosirea hipnozei clinice pentru reducerea durerii la pacienții oncologici, explică diferența dintre hipnoză și meditația mindfulness - ambele bazate pe atenția concentrată: „Pe când meditația te ajută să accepți o problemă, hipnoza le permite oamenilor să facă schimbări, să acționeze concret în privința problemei respective."
Sub supravegherea unui terapeut instruit, hipnoza e considerată, în general, o alternativă sau un supliment sigur față de medicație. Efectele adverse sunt rare, dar pot include dureri de cap, amețeli, somnolență sau senzații de anxietate; în unele cazuri, hipnoza poate induce și amintiri false, un aspect asupra căruia specialiștii recomandă prudență.
De ce unele persoane nu pot fi hipnotizate
Aici intervine conceptul-cheie din psihologia hipnozei: „hipnotizabilitatea" - o trăsătură care variază considerabil de la o persoană la alta. Cercetările arată că această trăsătură are o componentă genetică și urmează, la nivelul populației, o distribuție relativ constantă de-a lungul vieții adulte: majoritatea oamenilor se situează undeva la mijloc, un procent mic se hipnotizează foarte ușor, iar un alt procent mic rămâne foarte greu de hipnotizat.
Persoanele cu hipnotizabilitate ridicată tind să aibă o capacitate mai puternică de a-și controla atenția, de a se „absorbi" complet în imagini mentale și de a filtra distragerile din jur - o trăsătură de personalitate numită „absorbție" în literatura de specialitate, care prezice cât de receptivă va fi o persoană la hipnoză.
Psihologa Lisa Larsen, care folosește frecvent hipnoza în practica ei clinică din Los Angeles, explică faptul că există un spectru larg al hipnotizabilității: „Unii o fac cu ușurință, în timp ce alții au mai multe dificultăți să se concentreze sau să elimine stimulii din exterior." Ea adaugă, totuși, o notă optimistă: „Cred că oamenii experimentează stări hipnotice în mod natural, în viața de zi cu zi. Un hipnoterapeut priceput poate folosi această capacitate de concentrare interioară pentru a ajuta chiar și persoanele considerate «rezistente» să intre într-o stare hipnotică."
Todd Goodwin, hipnoterapeut certificat, susține o poziție similară: aproape toată lumea poate fi hipnotizată, cu excepția problemelor cognitive severe, legate de nivel de inteligență, medicamente sau traumatisme cranio-cerebrale grave. În multe cazuri în care hipnoza „nu funcționează", explicația nu ține de incapacitatea persoanei, ci de o potrivire greșită între abordarea specifică folosită de terapeut și nevoile individuale ale pacientului - hipnoza fiind, în esență, un proces care trebuie adaptat fiecărei persoane în parte, nu o tehnică universal valabilă, aplicată identic tuturor.
Cum verifică cercetătorii dacă hipnoza e „reală"
O întrebare frecventă legată de hipnoză e cum știu cercetătorii că fenomenul e autentic, nu doar o formă de joc de rol sau simulare. Cercetătorii au dezvoltat metode ingenioase pentru a testa asta: într-un experiment clasic, oamenii de știință au invitat două grupuri - persoane cu hipnotizabilitate ridicată, cărora li s-a cerut să parcurgă normal o sesiune de hipnoză, și persoane fără această capacitate, cărora li s-a cerut, în schimb, să încerce să păcălească hipnotizatorul, prefăcându-se că sunt hipnotizate. Diferențele de comportament dintre cele două grupuri au fost vizibile: cei care se prefăceau nu reușeau să reproducă exact nuanțele subtile ale comportamentului unei persoane cu adevărat hipnotizate.
Hipnoza nu e nici magie, nici manipulare completă a minții altcuiva - e, potrivit cercetării moderne, un fenomen neurologic real, măsurabil în activitatea și conectivitatea creierului, cu aplicații clinice documentate pentru durere, anxietate și dependențe. Diferența dintre persoanele care se hipnotizează ușor și cele care nu reușesc niciodată ține, în mare parte, de trăsături individuale de atenție și absorbție mentală, nu de vreo „slăbiciune" sau „rezistență" specială a minții.