Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Sub hipnoză - arăta Hal Arkowitz -, electroencefalogramele, în special cele ale participanților foarte sugestionabili, manifestă uneori o activitate crescută la nivelul undelor theta (patru până la șapte cicluri pe secundă). În plus, participanții hipnotizați prezintă în mod frecvent o activitate crescută în cortexul cingular anterior. Totuși, niciuna dintre aceste descoperiri nu este surprinzătoare. Activitatea undelor theta este în mod tipic asociată cu stări de concentrare tăcută, care însoțesc în mod frecvent hipnoza. Cortexul cingular anterior este legat de percepția contradicțiilor, ceea ce mulți participanți hipnotizați experimentează de vreme ce își imaginează lucruri (cum ar fi experiențe ale copilăriei percepute în prezent) care par a fi în conflict cu realitatea.”
Sarcina Stroop
Tot aici: „De asemenea, psihologii au raportat schimbări cerebrale similare la subiecți nehipnotizați. De exemplu, cortexul cingular anterior se activează în timpul faimoasei sarcini Stroop, în care subiecților li se cere să spună ce culoare are cerneala (cum ar fi verde) cu care sunt tipărite cuvintele ce desemnează culorile opuse (cum ar fi cuvântul albastru). Astfel, aceste modificări cerebrale nu sunt exclusiv specifice hipnozei. Presupunerea larg răspândită legată de această stare distinctă (de transă) duce la ideea că hipnoza crește sugestibilitatea, conducând chiar la o complianță totală față de sugestiile terapeutului. Poate cea mai vie reprezentare a acestui stereotip de zombi apare în spectacolele de hipnoză de iarmaroc, în care oamenilor li se induce, aparent, să latre ca un câine, să cânte karaoke și să se angajeze în alte comportamente comice sub privirile publicului amuzat.”
Stimulente
Mai limpede: „Totuși, cercetările arată că hipnoza exercită doar un impact minor asupra sugestibilității. Pe scalele standardizate ale sugestibilității hipnotice, care le cer participanților să se conformeze mai multor sugestii (că un braț li se ridică singur, de exemplu), creșterea sugestibilității ca urmare a inducției hipnotice este în mod tipic în jur de 10% sau mai puțin. Mai mult, cercetările demonstrează că nu e nevoie de o inducție hipnotică formală pentru a produce diversele efectele aparent spectaculoase a hipnozei, cum ar fi reducerea durerii extreme sau unele acrobații specifice spectacolelor de hipnoză.” De exemplu? „De pildă, poziționarea unui participant pe orizontală, sprijinit de spătarele a două scaune). Cele mai multe dintre aceste efecte, dacă nu chiar toate, pot fi obținute pur și simplu oferind persoanelor înalt sugestibile suficiente stimulente pentru a le realiza.”
Autosugestie
„Hipnotizatorii de spectacol - comenta la rândul lui Scott O. Lilienfeld - sunt foarte conștienți de acest mic secret. Înainte de a-și începe numărul, ei sondează mai întâi publicul, căutându-i pe cei înalt sugestibili printr-o serie de sugestii. Apoi își aleg participanții dintre cei câțiva care se conformează ușor comenzilor hipnotizatorului. Suntem de acord cu Lynn și cu psihologul Irving Kirsch, de la Universitatea Hull din Anglia, care scriau în 1995 că eșuând în identificarea unor indicatori fiabili ai transei, după cincizeci de ani de cercetări minuțioase, cei mai mulți cercetători au ajuns la concluzia că această ipoteză (că hipnoza este o stare distinctă de conștiință) nu mai e de niciun folos. Tot mai multe dovezi sugerează că efectele hipnozei provin în mare din așteptările oamenilor cu privire la ce poate face hipnoza mai degrabă decât din starea hipnotică propriu-zisă.”
Între starea de veghe și transă
Cele din urmă mențiuni: „Totuși, întotdeauna este posibil ca studii viitoare să răstoarne sau cel puțin să contrazică parțial această concluzie. Îndeosebi cercetările cu privire la indicatorii fiziologici ai hipnozei pot elucida în ce mod diferă hipnoza de alte stări de conștiință. Cu toate că hipnoza ne oferă mistere fascinante încă nedescifrate - care îi vor ține decenii la rând ocupați pe oamenii de știință -, pare clar că ea are mai multe în comun cu starea de veghe obișnuită decât cu transa indusă de ceasul de buzunar din filmele de suspans de la Hollywood.”
„Tot mai multe dovezi sugerează că efectele hipnozei provin în mare din așteptările oamenilor cu privire la ce poate face hipnoza mai degrabă decât din starea hipnotică propriu-zisă.”, Hal Arkowitz, psihoterapeut
„Îndeosebi cercetările cu privire la indicatorii fiziologici ai hipnozei pot elucida în ce mod diferă hipnoza de alte stări de conștiință.”, Scott O. Lilienfeld, psihoterapeut
Citește pe Antena3.ro
