DIICOT face de câteva luni cercetări în dosarul Rompetrol 2. Povestea rafinăriei și a complexului petrochimic de la Midia-Năvodari poate fi un caz-școală pentru un curs de istorie a contorsionatei treceri a economiei României de la sistemul socialist la cel capitalist. Chiar și metaforic, floarea investițiilor născute din planurile ambițioase ale lui Ceaușescu, ajunsă prin privatizare în proprietatea primului capitalist postrevoluționar, ilustrează aceste transformări. Remanențe de concepții etatiste, lupte de interese la nivel înalt, manipulări mediatice și imprecizii legislative s-au condensat în dosarele Rompetrol, care repun în discuție, sub spectru penal, decizii ale guvernelor din ultimele două decenii.
Luni, 9 mai 2016, DIICOT anunța că 14 persoane sunt cercetate pentru infracțiuni economice în dosarul Rompetrol 2, procurorii punând sechestre în valoare de 3 miliarde de lei (circa 750 milioane de dolari) pe averea a patru foști miniștri și pe bunurile mobile și imobile ale companiei KazMunayGaz (fosta Rompetrol). Dosarul reia teza ,,grupului infracțional transfrontalier Patriciu”, lansată de Vadim Tudor cu documente scurse de la Palatul Cotroceni și lăsate moștenire la parchet de o procuroare cu lipici la păunii din curtea președintelui Iliescu. Momentul de vârf al acțiunii grupului Patriciu ar fi fost o corupere a Guvernului Năstase, care adoptă o ordonanță de urgență (118/2003) pentru conversia în obligațiuni a datoriei de 603 milioane de dolari a Rompetrol către bugetul de stat.
Mai bine faliment și fier vechi?
Scenariul desenat de procurori extrage din cei 14 cercetați un grup de patru miniștri - Mihai Tănăsescu, Dan Ioan Popescu, Sebastian Vlădescu, Gheorghe Pogea - care ar fi constituit ,,un grup infracțional organizat” care lucra în favoarea ,,grupului transfrontalier Patriciu”. Tănăsescu și Popescu, miniștri de Finanțe, respectiv Economie în Guvernul Năstase, în logica procurorilor, ar fi reușit performanța să-i capaciteze pe Vlădescu și Pogea, miniștri din cabinetele Tăriceanu și Boc să lucreze în favoarea Rompetrol! Ca ziarist am adunat din acei ani o documentare legată de acest caz. Situația combinatului petrochimic la privatizarea din 2000 era dramatică: datorii reale de 285 milioane de dolari, perspectiva lichidării și a demolării - soarta avută de multe obiective industriale - plana asupra Rompetrol. Grupul infracțional transfrontalier reușește să facă din Rompetrol cel mai mare contribuabil privat la bugetul de stat (524 milioane de dolari în perioada 2001-2003). Conversia datoriei istorice de 603 milioane de dolari în acțiuni a fost avizată de Consiliul Concurenței și aprobată de Parlament prin Legea 89/2005, promulgată de Băsescu Traian în 15 aprilie 2005.
Statul vinde acțiunile de la KazMunay
Prejudiciul din dosar este greu de susținut în termeni economici. Rompetrol a contribuit cu peste un miliard de euro la buget de la privatizare. Conversia datoriilor în acțiuni este baza legală prin care statul este în prezent proprietar semnificativ la KazMunay. Anunțul de achiziție a 51 din acțiunile KazMunayGaz de către o mare companie chineză complică situația statului român care vrea și el să-și vândă o participație de 27 la sută. Prețul estimat - 200 milioane de euro. Va deschide DIICOT și pentru această tranzacție un dosar - Rompetrol 3?
Dinu Patriciu și Corneliu Vadim Tudor privesc din ceruri cum duc mai departe procurorii conflictul lor pe privatizarea și datoriile Rompetrol. Vorba lui Fidel Castro: Lupta continuă!