Este important să știm că ligamentul încrucișat anterior este o structură anatomică importantă care stabilizează articulația genunchilor.
Leziunea acestuia survine, cel mai adesea, în cursul unor activități fizice care angrenează forțe puternice la nivelul genunchiului, atunci când ne oprim brusc sau schimbăm brusc direcția, când facem o mișcare de pivotare cu piciorul fixat în sol, la o aterizare greșită după o săritură sau după o lovitură directă, ca urmare a contactului cu un adversar.
Din păcate, datorită vascularității reduse, ligamentul se vindecă greu, motiv pentru care refacerea anatomiei normale în absența intervenției chirurgicale nu este posibilă.
Medicul primar în ordopedie-traumatologie, Ștefan Mogoș, ne explică astfel la ce simptome trebuie să fim atenți și care sunt variantele de tratament.
În primul rând, cum definim această patologie?
Dr. Ștefan Mogoș: Ligamentul încrucișat anterior este un ligament intra-articular, ce asigură stabilitatea genunchiului în plan sagital. Acest ligament face legătura între partea anterioară a tibiei și partea posterioară a femurului pentru a împiedica translația tibială anterioară și mișcarea de pivotare a genunchiului. Leziunea ligamentului apare atunci când acest ligament se întinde sau se rupe parțial sau în totalitate, cel mai adesea în timpul unor activități sportive care generează forțe importante la nivelul articulației genunchiului precum oprirea sau schimbarea bruscă a direcției, mișcări de pivotare cu piciorul fixat la sol, aterizări eronate după sărituri sau lovituri directe la nivelul genunchiului în urma contactului cu un adversar.
Care sunt principalele simptome care ne indică o leziune a ligamentului încrucișat anterior?
Dr. Ștefan Mogoș: În momentul în care apare leziunea, pacientul poate percepe o serie de simptome. În primul rând, se percepe o „trosnitură” puternică la nivelul genunchiului, în momentul în care se produce traumatismul. Alte semne și simptome se referă la tumefacția genunchiului, din cauza sângerării intra-articulare. Tumefacția este importantă și evoluează rapid. Mai mult, pacientul poate simți o senzație de nesiguranță sau instabilitate la încărcarea pe membrul afectat, mobilitatea articulară va fi limitată, poate simți o durere puternică de scurtă durată ce îl poate împiedica în continuarea activității.
Cum se poate diagnostica leziunea?
Dr. Ștefan Mogoș: Leziunea ligamentului încrucișat anterior poate fi depistată încă de la momentul anamnezei, atunci când din relatările pacientului ne putem da seama că suferă de această leziune. În majoritatea cazurilor, anamneza și examenul clinic sunt adesea suficiente pentru a pune diagnosticul. Este foarte important ca examenul clinic să fie efectuat cât mai aproape de evenimentul traumatic, pentru că ulterior poate deveni dificil de efectuat din cauza tumefacției articulare și a contracturii musculare reflexe. Pentru a confirma diagnosticul putem face apel la examinarea imagistică. Radiografica clasică ne va ajuta să excludem o fractură asociată leziunii ligamentului încrucișat anterior, însă nu va aduce informații suplimentare despre tendoane, ligamente, meniscuri sau cartilajul articular. Pentru a avea mai multe informații despre severitatea leziunii ligamentului încrucișat anterior și despre leziunile asociate ale părților moi, este nevoie de efectuarea unei rezonanțe magnetice nucleare (RMN). Aceste două investigații imagistice sunt necesare și pentru planificarea optimă a unei eventuale intervenții chirurgicale.
Care sunt posibilitățile de tratament la îndemână?
Dr. Ștefan Mogoș: Metodele de tratament pot fi conservatoare și chirurgicale. Ligamentul încrucișat anterior are, datorită vascularizației precare, un potențial scăzut de vindecare, motiv pentru care refacerea anatomiei normale în absența intervenției chirurgicale nu este posibilă. Spontan, persistă cel mai adesea un anumit grad de laxitate care se poate accentua în timp și care este responsabilă de apariția instabilității articulare.
Este important ca imediat după lezare să se înceapă un tratament de urgență pentru a reduce durerea și tumefacția la nivelul genunchiului. În primul rând, pacientul trebuie să stea în repaus reducând solicitarea la nivelul membrului afectat. Se recomandă aplicarea gheții, într-un prosop, pentru jumătate de oră, la fiecare 60-90 minute. Se face compresiune cu o fașă elastică la niveul genunchiului și este recomandată pacienților poziția proclivă a piciorului, punând perne sub călcâi pentru a-l ridica. Kinetoterapia trebuie începută imediat post-traumatism și poate fi suficientă în cazul pacienților implicați în activități fizice ușoare.
În majoritatea cazurilor este necesară reconstrucția chirurgicală a ligamentului încrucișat anterior. Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior se face sub control artroscopic. Există două posibilități importante de refacere a ligamentului afectat - fie utilizând o autogrefă (grefă recoltată de la un tendon al pacientului), fie utilizând o allogrefă (grefă recoltată de la un cadavru). În foarte rare cazuri, este indicată folosirea unor ligamente artificiale. Intervenția se numește ligamentoplastie și permite accesul în articulație folosind incizii mici, care se asociază cu leziuni minime ale țesuturilor moi și o recuperare postoperatorie rapidă.
În ceea ce privește recuperarea, cât de repede pot pacienții să revină la activitățile de dinaintea lezionării?
Dr. Ștefan Mogoș: Mersul cu încărcare pe membrul operat și mobilitatea la nivelul articulației sunt permise chiar din ziua operației, cu ajutorul cârjelor. Recuperarea completă pentru activitățile zilnice uzuale (mers și condus) durează în medie 4-6 săptămâni, fiind suficiente în această perioadă exerciții simple efectuate împreună cu kinetoterapeutul. Recuperarea după reconstrucția ligamentului încrucișat anterior este un proces care decurge progresiv. Recuperarea mobilității articulare și a mersului normal sunt începute imediat postoperator. Ulterior, se începe tonifierea musculaturii la nivelul membrului inferior operat. La 3-4 luni de la intervenție pot fi reluate activități sportive în ax precum alergarea, înotul și ciclismul. La aproximativ 6 luni pot fi reluate activitățile spotive de pivotare non-contact (fără adversar), iar revenirea la activitățile sportive tip pivotare contact (cu adversar) este posibilă începând cu 8-9 luni postoperator.
Ce riscuri sunt asociate acestei intervenții de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior?
Dr. Ștefan Mogoș: Una dintre cele mai frecvente complicații ce pot apărea este redoarea articulară, pentru care se recomandă o recuperare postoperatorie adaptată. Dacă redoarea persistă mai mult de 3 luni de la intervenție, atunci va fi nevoie să se îndepărteze pe cale artroscopică fibroza constituită intra-articular. De asemenea, pot exista situații rare în care apare o infecție. În acest caz, dacă diagnosticul se realizează precoce postoperator, se efectuează un lavaj asociat cu sinovectomie artroscopică și se prescriu antibiotice, fără să fie nevoie de îndepărtarea ligamentului reconstruit. După intervenția de reconstrucție, pacienților li se prescrie și un tratament anticoagulant profilactic, însă uneori se pot forma cheaguri la nivelul gambei, în cadrul unei tromboze venoase profunde. În această situație, pacienții vor trebui să înceapă o terapie anticoagulantă cu viză curativă. Mai mult, ligamentul reconstruit este supus riscului de leziune iterativă în cazul unui nou incident, iar pentru reducerea acestui risc este foarte important să se respecte indicațiile medicului și pașii de recuperare.
Leziunea acestui ligament are un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane și mai ales a unui sportiv de performanță. Recunoașterea simptomelor și asistența medicală precoce sunt imperios necesare pentru un tratament adecvat.