CEDO a judecat cazul „Bărbulescu contra României" în care un director de vânzări al unei companii private din Bucureşti a contestat decizia de a fi concediat pe motiv că a folosit computerul firmei în scop personal. În 2007, românul Bogdan Bărbulescu a primit ca justificare pentru concediere 45 de pagini care conţineau transcriptul corespondenţei sale pe Yahoo Messenger. Din pagini reieşea că discuţiile erau de interes personal. Bărbulescu a dat în judecată compania, roafirmând că aceasta nu poate folosi ca motiv de concediere un document obţinut prin violarea corespondenţei. De partea opusă, compania a afirmat că angajaţii au fost înştiinţaţi că se va veri-fica modul în care este folosită aparatura firmei. Bărbulescu a pierdut cazul în toate instanţele româneşti, ajungând în cele din urmă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. CEDO a dat dreptate instanţelor româ-neşti, pe motiv că verificarea corespondenţei angajaţilor se înscrie în dreptul angajatorului de a verifica modul în care salariaţii îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu.
În luarea deciziei, CEDO a susținut punctul de vedere al curților româneşti, potrivit cărora contul de Yahoo Messenger fusese creat de angajat, cu acordul angajatorului, în scop de serviciu. Astfel, mijlocul de comunicare prin internet poate fi considerat o unealtă de muncă, ceea ce permite angajatorului să verifice modul în care este folosit. De asemenea, s-a recunoscut faptul că angajatorul nu avea de unde să ştie că discuțiile erau private, atunci când le-a monitorizat, dat fiind că acel cont era creat în interes de serviciu. CEDO recomandă, însă, ca verificarea datelor electronice ale angajaților să fie făcută în mod transparent, cu informarea acestora în prealabil şi cu acordul lor.