Procurorii au dispus, șase ani mai târziu, exhumarea cadavrului, iar o echipă de la INML a schimbat cu totul concluziile raportului de autopsie, susținând că moartea a fost cauzată de o embolie pulmonară. Parchetul Deva a clasat dosarul de nu mai puțin trei ori, în două dintre situații instanța dispunând completarea urmăririi penale. În 2018, dosarul a fost închis definitiv. Ajunsă la CEDO, mama victimei a reușit să câștige această luptă cu statul român, Curtea acuzând autoritățile interne că și-au întemeiat decizia de a clasa cauza pe o expertiză care nu răspunde la niciuna dintre întrebările referitoare la cauza decesului acelei femei. România a fost condamnată să plătească 20.000 de euro daune morale.
Povestea începe în dimineața zilei de 12 septembrie 2011, când partenerul de viață al fiicei Marianei Dâmbean (reclamanta din dosarul de la CEDO) a chemat salvarea, întrucât concubinei sale i s-a făcut rău. Ambulanța a ajuns la ora 7.15, apreciind că pacienta nu necesită spitalizare, administrându-i un calmant. După plecarea ambulanței, starea femeii s-a deteriorat, motiv pentru care concubinul, împreună cu fratele acestuia, au transportat-o personal la spitalul din Deva, unde a fost internată pe Secția de Terapie Intensivă. Internarea a fost înregistrată la ora 9.15, iar la ora 10.30 medicii au constatat decesul pacientei.
Potrivit dosarului, la autopsie s-a constatat că fiica reclamantei a suferit un traumatism cranio-cerebral care a cauzat o fractură a craniului și o luxație a vertebrelor. Medicul legist a apreciat că moartea a fost violentă și că putea fi cauzată de insuficiența cardio-respiratorie provocată de paralizia nervilor cranieni. De asemenea, a apreciat că victima s-a izbit de un corp dur, incidentul putând să fi fost provocat cu 6 ore înainte de deces.
Autopsia spune una, ultimul raport medico-legal susține alta
Raportul de autopsie a fost înaintat Parchetului, cu concluzia de „deces în condiții suspecte”. Parchetul a dispus abia în luna mai a anului 2015 o expertiză medico-legală, la Serviciul Județean de Medicină Legală Deva, expertiză care a confirmat concluziile raportului de autopsie. În noiembrie 2015, a fost întocmit un al doilea raport medico-legal, la Timișoara, care, de asemenea, a confirmat raportul autopsiei și primul raport medico-legal.
La aproape doi ani de la acest moment, în august 2017, procurorii au dispus exhumarea rămășițelor pământești ale victimei, pentru realizarea unei a treia expertize medico-legale, de către specialiștii Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, din Capitală. Numai că, pe baza examinării țesuturilor prelevate, acest ultim raport a concluzionat că moartea victimei nu a fost una violentă, fiind cauzată de o embolie pulmonară, favorizată de folosirea de metode contraceptive și de consumul de tutun. În raport, nu s-a menționat nimic despre fracturarea oaselor craniene. Iar raportul a fost avizat de Comisia de avizare și control din INML, „păstrând tăcerea cu privire la traumatismul cranian și la contradicțiile dintre ultimul raport și cele precedente”.
De la fracturi craniene, la embolie pulmonară
Inițial, Parchetul Judecătoriei Deva a deschis, din oficiu, o anchetă penală pentru neglijență medicală și pentru lovituri cauzatoare de moarte. Însă, la data de 22 februarie 2012, procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale, apreciind că nu putea fi reținută nicio culpă medicală. Soluția Parchetului a fost contestată de mama victimei la Judecătoria Deva, care a admis critica legată de necercetarea loviturilor cauzatoare de moarte, apreciind că ancheta era una incompletă.
Dosarul a ajuns din nou la Parchet, unde a fost redeschisă urmărirea penală, pentru ca, în 1 martie 2016, să dispună o nouă soluție de neîncepere a urmăririi penale. Și această a doua soluție a fost infirmată de judecători.
S-a redeschis pentru a doua oară dosarul, dar, la 22 februarie 2018, procurorii au clasat din nou cauza, pe motiv că decesul victimei a fost produs de embolia pulmonară. Și această din urmă soluție a fost atacată în instanță, însă, de această dată, Judecătoria Deva a menținut decizia procurorilor, printr-o hotărâre definitivă pronunțată la data de 3 iulie 2018.
CEDO: Autoritățile interne nu au anchetat cum trebuie
CEDO a constatat, studiind datele acestui dosar, că „cea de-a treia expertiză, realizată la șase ani de la decesul victimei, pe baza examinării țesuturilor prelevate după exhumarea trupului, a ajuns la concluzii diametral opuse față de cele coerente ale autopsiei și ale celorlalte rapoarte de expertiză cu privire la cauza decesului”.
„Însă a treia expertiză a fost decisivă pentru realizarea anchetei, deși nu conține niciun element care să permită să se răspundă la contradicțiile flagrante dintre constatările acestei expertize și cele ale rapoartelor precedente. Mai mult, din cauza trecerii timpului, această expertiză, efectuată la șase ani de la deces, nu putea decât să fie mai puțin fiabilă decât raportul de autopsie care fusese întocmit chiar în ziua decesului”, precizează Curtea.
Instanța europeană arată că „autoritățile române au refuzat să sesizeze Comisia superioară medico-legală. Procedând astfel, autoritățile interne nu au acționat pentru a clarifica complet elementele esențiale ale anchetei, în special circumstanțele în care s-a produs traumatismul cranian evidențiat de autopsie și eventualul rol pe care l-a avut acesta în embolia reținută drept cauză a decesului în ultima expertiză”.
Cu aceste concluzii, CEDO a constatat că, în această cauză, au fost încălcate obligațiile ce revin statului în temeiul procedural al Convenției.
20.000 de euro, daune morale
Mama tinerei moarte în aceste condiții suspecte a solicitat Curții să oblige statul român la plata sumei de 39.900 de lei, cu titlu de prejudiciu material, constituită drept cheltuieli organizate cu înmormântarea, dar și suma de 800.000 de euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit. Au mai fost solicitate alte 2.500 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată la CEDO.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că reclamanta a suferit un prejudiciu moral „care nu poate fi suficient compensat prin simpla constatare a încălcării de către autoritățile interne a Convenției CEDO” și a dispus declararea admisibilă a cererii de chemare în judecată, iar statul român a fost găsit vinovat pentru încălcarea articolului 2 din Convenția CEDO.
De asemenea, România trebuie să-i plătească reclamantei suma de 20.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 2.500 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată.