Timp de 12 ani, Parchetul Brăila și Parchetul General au clasat de nu mai puțin de cinci ori cazul, spunând că arma s-a declanșat accidental și că polițistul în civil care a folosit-o nu are nicio vină. De patru ori, instanțele au infirmat rezoluțiile procurorilor. Cazul a ajuns la CEDO, în 2018, judecătorii condamnând statul român la plata către soția victimei a 65.000 de euro daune morale, constatând că autoritățile din România au încălcat Convenția privind drepturile fundamentale ale omului.
Săptămâna trecută a fost publicată o decizie a CEDO, împotriva României, privind unul dintre cele mai scandaloase cazuri care au ajuns pe masa Curții de la Luxemburg și care privește autoritățile autohtone. Este vorba despre un eveniment petrecut la data de 26 septembrie 2009, când brăileanul Sorin Pârvu (FOTO), în vârstă de 30 de ani, conducea prin oraș un autoturism Ford, aparținând unui prieten, proprietarul aflându-se pe scaunul din dreapta. La ora 13.00, Pârvu s-a apropiat de o trecere pentru pietoni semaforizată și a oprit la culoarea roșie. Moment în care, brusc, au apărut din spate două mașini, una depășindu-l și blocându-i drumul din față, iar a doua blocându-l din spate. Din cele două mașini au coborât patru bărbați înarmați, îmbrăcați civil, care l-au somat pe șofer să coboare din mașină (VEZI FOTOGRAFIA ALĂTURATĂ).
Ulterior, avea să se constate că acești bărbați care au deschis focul spre mașina condusă de Pârvu erau polițiști de la IGPR, însă martorii oculari au precizat că nu aveau niciun însemn distinctiv din care să rezulte că erau polițiști. Neștiind că este vorba despre polițiști, Sorin Pârvu, crezând că este atacat de o grupare înarmată, a încercat să scape din încercuire, mișcând mașina înapoi. Atunci, alți trei bărbați înarmați au coborât din mașina care bloca partea din spate, iar unul dintre ei, identificat ulterior D.G., a deschis portiera din stânga-spate a mașinii conduse de Pârvu, împușcându-l pe șofer în cap. De față la această scenă a fost prietenul victimei și proprietarul mașinii.
Tot victima s-a ales cu dosar penal
Câteva minute mai târziu, la fața locului a ajuns șeful Poliției Brăila, martorii auzindu-l când i-a întrebat pe bărbații înarmați ce au făcut. Iar unul dintre ei i-au răspuns: „Am greșit ținta!”. După ce a fost împușcat Pârvu, unul dintre polițiștii în civil a observat că victima nu era, de fapt, persoana pe care o urmăreau pentru a o aresta.
La 15 minute de la eveniment, a sosit și o ambulanță, medicii încercând fără succes să-l resusciteze pe șoferul împușcat. Victima a fost transportată la Spitalul Județean Brăila, unde soția sa era cadru medical și căreia o colegă i-a povestit că soțul este internat în stare gravă. Intrarea din spatele spitalului a fost păzită de agenți înarmați, rudele victimei nefiind lăsate să-l vadă. Ulterior, Pârvu a fost transportat la Galați, cu escortă de la poliție, unde a decedat în noaptea următoare.
Din acest punct, povestea devine parcă desprinsă dintr-un film. În aceeași zi, Parchetul Tribunalului Brăila început urmărirea penală împotriva… victimei pentru ultraj, după care a schimbat încadrarea juridică în tentativă de omor. Rezoluția procurorului nu a inclus detalii cu privire la incident, nici împușcarea în cap a lui Sorin Pârvu. Din dosar, nu rezultă că s-a menționat modul în care polițiștii ar fi fost atacați de Pârvu sau dacă aceștia au fost răniți în misiune.
Arma s-ar fi descărcat accidental
La data de 28 septembrie, la autopsie, s-a constatat că moartea lui Sorin Pârvu a fost cauzată prin împușcare din spate, cu un pistol, în zona cervicală. În raportul de autopsie se menționa și că „în momentul în care un lucrător de poliție a venit să deschidă portiere din stânga-spate a autoturismului Ford și a cerut victimei să oprească autoturismul, polițistul ar fi fost lovit de portiera autoturismului când victima a dat înapoi. Întrucât polițistul ținea mâna pe pistol, când s-a dezechilibrat, a apăsat instinctiv pe trăgaci, împușcând victima în zona cervicală superioară mediană”.
Parchetul Curții de Apel Galați a instrumentat, inițial, dosarul privind uciderea lui Sorin Pârvu. La 10 mai 2010, Parchetul General a dispus preluarea cauzei, iar în rezoluție se menționează că polițistul care a împușcat victima a susținut că împușcarea a fost accidentală. La 11 iunie 2010, PÎCCJ a început urmărirea penală pentru omor calificat, pentru ca, la 7 iulie, să dispună scoaterea de sub urmărire penală a polițistului.
În 24 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați a admis plângerea soției lui Sorin Pârvu și a desființat rezoluția procurorului, retrimițând cauza la Parchet, pentru redeschiderea urmăririi penale. Judecătorii erau nemulțumiți de modul în care procurorul a clarificat dinamica focului de armă executat de polițist. Mai mult, expertiza criminalistică efectuată în cauză nu a răspuns la foarte multe întrebări.
Parchetul închidea, iar instanța tot redeschidea ancheta
În 24 februarie 2012, procurorii au încadrat fapta la omor deosebit de grav, pentru ca, la 30 august 2013, să dispună din nou scoaterea de sub urmărire penală a polițistului, considerând că nu este responsabil de moartea lui Sorin Pârvu. La 5 februarie 2014, Curtea de Apel Galați a admis, din nou, plângerea soției victimei, a desființat iar rezoluția și a retrimis încă o dată cauza la Parchet. La 28 aprilie 2015, s-a făcut o reconstituire a evenimentelor, într-un poligon de tragere, iar la data de 3 iulie 2015, Parchetul General a dispus pentru a treia oară clasarea.
În 26 februarie 2016, Tribunalul Brăila a desființat și această rezoluție și a dat din nou cazul înapoi la Parchet. În 7 iulie 2018, PÎCCJ a clasat pentru a patra oară dosarul. Tot atunci, a clasat și dosarul în care Sorin Pârvu fusese acuzat că a încercat să-i omoare pe polițiști.
În 6 martie 2019, Tribunalul Brăila a desființat, din nou, rezoluția procurorului. La 25 iunie 2020, Parchetul General a clasat dosarul pentru a cincea oară. La 8 aprilie 2021, Tribunalul Brăila a respins, în cele din urmă, noua plângere formulată de soția victimei.
Curtea Europeană, uluită de modul în care au fost administrate probele în această speță
La CEDO, Guvernul a ridicat o excepție preliminară potrivit căreia cererea soției lui Sorin Pârvu a fost depusă ulterior expirării termenului de șase luni și a dojenit-o pe reclamantă că nu a dat dovadă de mai multă diligență pentru depunerea cererii sale la Curte, imediat după 26 februarie 2016. Reclamanta a argumentat că ancheta era încă în desfășurare la acel moment. Mai mult, Guvernul a susținut în fața CEDO că poliția a respectat toate cerințele Convenției atunci când a organizat ancheta care s-a soldat cu împușcarea mortală a lui Sorin Pârvu. Culmea, Guvernul l-a acuzat tot pe Pârvu că a refuzat să se supună somațiilor polițiștilor în civil, încercând să scape. Același Guvern a mai precizat că împușcarea a fost una accidentală.
CEDO arată, în decizia luată în acest caz, că are îndoieli serioase cu privire la caracterul absolut și justificat al recursului la forța potențial letală. Curtea arată că au fost trase cinci focuri de armă, înainte de cel fatal, care au lovit pneurile mașinii conduse de Pârvu, iar focul letal a fost tras după ce mașina a fost oprită. CEDO se arată uluită de faptul că, așa cum a constatat și Tribunalul Brăila, polițistul D.G. nu făcea parte din echipa de intervenție specializată și că acesta a intervenit în modul în care a făcut-o din proprie inițiativă. Cât despre ancheta Parchetului, aceasta a explicat doar superficial de ce poliția l-a confundat pe Pârvu cu un suspect dat în urmărire.
În acest dosar, la data de 30 noiembrie 2022, statul român a fost condamnat pentru încălcarea articolului 2 din Convenția CEDO, atât sub aspect material, cât și sub aspect procedural. România a fost condamnată la plata către soția lui Sorin Pârvu a 65.000 de euro prejudiciu moral și a încă 8.360 de euro reprezentând cheltuieli de judecată.