Cel mai recent exemplu: în criza prețurilor la energie, compensările și ajutoarele au fost acordate prin plafonarea tarifară în funcție de praguri de consum, nu aplicat consumatorului vulnerabil. Sărăcia, paradoxal, este o componentă a avuției, fiind plasată pe scara inferioară a deținerii de bunuri acumulate. În lipsa unor evidențe cât mai exacte a bunurilor și mai ales a veniturilor, este greu să ajungi de la simplu la compus în stabilirea avuției unei națiuni. Chiar definirea noțiunii a suferit schimbări și sunt accepțiuni diferite privind cuprinsul acesteia. Calculele devin și mai complicate în România în absența unor serii de date istorice sau prin acoperirea parțială a declarațiilor de venituri fiscalizate și relativitatea unor raportări din mediul economic. De aici se deschide cercetătorului în economie un vast câmp de acțiune și o provocare intelectuală pentru studiul avuției naționale. Aceasta sarcină și-a asumat-o profesorul Florin Georgescu, al cărui efort de investigare științifică este materializat în lucrarea AVUȚIA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Lansarea volumului a prilejuit o interesantă dezbatere la care au participat, semnificativ pentru densitatea subiectului și implicațiile practice pentru conducerea politicilor economice, majoritatea premierilor României de după 1989, perioada care și-a pus pregnant amprenta asupra avuției naționale. Ideile și aprecieri numeroase venite cu precădere din mediul academic au fost preluate și introduse după acel moment într-un circuit mai larg, date fiind calitatea lucrării, pe de o parte, la care se adaugă interesul pentru ansamblul producțiilor editoriale semnate de profesorul Florin Georgescu, autor cu mare autoritate prin contribuțiile sale la știința economică, dublate de o activitate didactică îndelungată, de parlamentar și, succesiv, în conducerea unor ministere și în poziția de prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României. Timpul trecut de la lansarea volumului în Editura Publica ne permite, prin adâncirea lecturii, să subliniem și să adăugăm dezbaterii alte câteva idei care se degajă din valoarea lucrării.
Să remarcăm de la început că volumul este o premieră, caracterul de noutate decurgând din fapul că, după 1989, analiza conținutului, a structurii, a metodologiei privind determinarea avuției naționale a României se realizează pentru prima dată în această lucrare cu puternic caracter de cercetare științifică. Necesitatea cercetării are un impact direct de utilitate, deoarece dimensiunea și calitatea avuției naționale a unei țări la un moment dat condiționează potențialul economic și standardul de viață al populației în perioadele următoare. Definirea cu claritate a conceptului dă o deschidere largă ariei de investigare și de raportare în perspectiva adoptării integrale de către România a regulamentului european în materie, în prezent țara noastră beneficiind de unele derogări din partea Eurostat referitoare la identificarea, evaluarea și includerea în avuția națională a unor componente - valoarea terenurilor agricole și forestiere, a zăcămintelor minerale. Cercetarea, plecând de la nivelul de dezvoltare al României, extinde aria de studiu, de la componentele clasice ale avuției - activele fizice și de capital financiar - spre alte două componente ale avuției naționale: capitalul uman și capitalul social. De altfel, Banca Mondială estimează că activele necorporale, inclusiv ideile, cultura, obiceiurile, reprezintă aproximativ o treime din avuția totală a țărilor dezvoltate. În acest sens, credem că lucrarea profesorului Florin Georgescu se așază nu doar doctrinar, ci oferă componete metodologice de cuantificare a acestui capital încă insuficient cercetat și valorizat, pentru care pledează, la nivel național și universal, cel mai angajat for al culturii și științei - Academia Română. Analiza capitalului uman devine astfel obligatorie pentru a putea decide asupra unor direcții de acțiune care contribuie la dinamica avuției naționale, autorul relevând că, în cazul României, potrivit Băncii Mondiale, acesta avea în 2018 o pondere de 62 la sută din totalul avuției naționale. Această „greutate”, ca aport majoritar, transformă capitalul uman în componenta critică a avuției unei națiuni, aspectele de politică demografică, în cazul nostru, natalitatea și emigrarea populației active, devenind semnele unui regres îngrijorător. Lucrarea trece în revistă metodologia evaluării capitalului uman, bazată pe indicatori sau pe măsurători monetare, care duc cercetarea spre calcule matematice rafinate. Potrivit Băncii Mondiale, indicele capitalului uman (HCI) măsoară capitalul uman pe care un copil se poate aștepta să-l atingă până la vârsta de 18 ani, având în vedere riscurile de sănătate și educație din țara sa. România se plasează, după HCI, pe ultimul loc în UE, ceea ce reflectă nivelul de asistență sanitară și gradul de școlarizare și calitatea educației, plasarea acestora între priorități angajate în programele politice fiind doar declarativă.
Un merit deosebit al echipei de cercetare este că lucrarea se concentrează pe evidențierea datelor care susțin cel mai elocvent extragerea de concluzii practice pentru politicile economice. Dat fiind că știința economică nu poate fi experimentată în laborator, reținem că transformările politice fundamentale și reformele profunde, din punct de vedere economico-social, aplicate după anul 1989, au generat mutații structurale semnificative, reflectate asupra volumului și calității avuției naționale, care a crescut în perioada 2003-2020 de 2,6 ori. Aceste dinamici cu ritmuri diferite (avuția firmelor, de 3,6 ori; avuția sectorului public, de 1,4 ori; a populației, de 2,9 ori; a societăților financiare, de 3,9 ori) conțin și elemente nefavorabile, numite cu exigență de studiul la care ne referim. Erodarea avuției prin majorarea rapidă a datoriilor financiare, deteriorarea patrimoniului companiilor, subcapitalizarea cronică, la care se adaugă polarizarea extremă a capitalului, în special în favoarea firmelor mari, cu acționariat străin și creșterea creanțelor cetățenilor, inclusiv prin împrumutarea propriilor firme, conduc la tensiuni economice. Să reținem că avuția națională totală pe locuitor este de 32,7 mii euro, locul 24 în UE, doar înaintea Bulgariei și Greciei. Repartiția activelor financiare ale populației este polarizată foarte accentuat, numai 0,4% dintre deponenți, 59,5 mii persoane, cu o medie de 1,08 milioane de lei, cumulau acum un an peste un sfert din totalul depozitelor. Ca imagine semnificativă, milionarii României ar umple ochi un stadion de 60.000 de locuri, lăsând restul de 14,1 milioane deponenți pe dinafară, să privească „meciul bogăției”.
Lucrarea profesorului Florin Georgescu alocă o parte consistentă soluțiilor pentru creșterea mai rapidă a avuției naționale a României. De aceea cred că analiza în detaliu a acesteia și dezvoltarea ei se cuvin a fi plasate nu doar în centrele de cercetare ale Academiei Române și în universitățile de profil economic, ci și în centrele de decizie care influențează dinamica avuției naționale.
CIFRE-CHEIE ALE AVUȚIEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI
* ACTIVELE NEFINANCIARE FIXE - 744 DE MILIARDE DE EURO
* ACTIVELE NEFINANCIARE PE LOCUITOR - 38 MII DE EURO
* AVUȚIA FIRMELOR - 256 DE MILIARDE DE EURO
* AVUȚIA POPULAȚIEI - 247 DE MILIARDE DE EURO
* AVUȚIA TOTALĂ PE LOCUITOR - 32,7 MII DE EURO
* AVUȚIE SOCIETĂȚI FINANCIARE - 15 MILIARDE DE EURO