Calea către decarbonizare în transportul rutier în UE va necesita o abordare cu mai multe fațete care, pe lângă biocombustibilii tradiționali, include și utilizarea energiei electrice regenerabile, a hidrogenului verde și a altor biocombustibili avansați. Acest lucru, împreună cu reglementările care interzic vânzarea de mașini cu motor cu ardere internă din 2035, vor înlocui încet flota de vehicule și vor avea un impact negativ asupra cererii de combustibili fosili și biocombustibili tradiționali încă din 2030, cu un impact mai mare după 2035.
Sursa Eurostat, Rabobank
În conformitate cu eforturile globale de a limita încălzirea globală la 1,5 °C până la 2 °C, UE își propune să devină neutră din punct de vedere climatic, obținând în același timp emisii nete de GES zero până în 2050. Comisia Europeană a propus un plan de pachete, „Fit pentru 55, pentru a reduce emisiile de gaze la cel puțin 55% până în 2030, comparativ cu 1990.
Sectorul transportului rutier este un mare contributor al emisiilor de GES, reprezentând 22% din ponderea totală a emisiilor din întreaga industrie din UE. Aceasta explică necesitatea unor politici mai stricte în acest sector, în special pentru autoturisme, care reprezintă 61% din emisiile din transportul rutier. Ținta de reducere propusă pentru sectorul transporturilor este de 13%.
Calea către decarbonizare în UE este orientată către electrificarea parcului auto și utilizarea hidrogenului regenerabil sau ecologic în vehiculele grele și comerciale. Sursele regenerabile de energie în transporturi contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a dependenței de combustibilii fosili.
Electrificarea și adoptarea hidrogenului în transportul rutier vor avea un impact negativ asupra cererii de combustibili fosili și biocombustibili tradiționali, mai ales după 2030. Pe termen scurt până în 2035, având în vedere reglementările europene, cantitățile de biocombustibili tradiționali vor crește, dar odată cu creșterea ratei de înlocuire a vehiculelor diesel, că cererea de motorină și biomotorină va scădea.
Pe de altă parte, cererea de benzină și bioetanol este de așteptat să crească și să se mențină această creștere deoarece rata de înlocuire a autovehiculelor pe benzină va dura mai mult.
Un declin mai abrupt se va arăta în anii următori, pe măsură ce noile tehnologii încep să înlocuiască vechiul parc de vehicule.
Până în 2030, ne așteptăm ca cererea de motorină să fie cu 10% sub nivelul din 2020, iar bioetanolul să scadă cu 5%. Până în 2050, cererea de biocombustibili tradiționali va fi cu mai mult de jumătate mai mică decât nivelul din 2020.
Cererea în scădere pentru biomotorină nu se va traduce în aceeași măsură într-o cerere în scădere pentru materiile prime. Eliminarea treptată a uleiului de palmier în producția de biocombustibili din UE până în 2030 probabil va stimula o competiție între uleiul de rapiță și uleiul de gătit uzat pentru a umple golul. Creșterea cererii de etanol până în 2025 ar trebui să beneficieze majoritatea jucătorilor de etanol și materiile prime ale acestora. Declinul său ulterior ar avea un impact similar asupra materiilor prime, cu excepția etanolului celulozic, care ar trebui stimulat să crească, deoarece este considerat biocombustibil avansat.
Sursa Eurostat, Rabobank
„Viitorul biocombustibililor tradiționali este descurajator. Perspectivele pe termen lung, dincolo de 2045, nu arată bine. Până atunci, se așteaptă ca o mare parte a flotei de vehicule din UE să fie înlocuită cu vehicule electrice și pe hidrogen. Scăderea așteptată a cererii de biocombustibili tradiționali va încuraja companiile de biocombustibili să caute utilizări alternative pentru produsele lor”, a concluzionat Dumitru Chisăliță, Presedinte Asociația Energia Inteligentă