Potrivit cumvaplace.ro, arheologii au descoperit în ultimul secol bucăți de brânză mucegăită datând din 2000 îChr. O simplă operație aritmetică ne arată că e vorba de nici mai mult nici mai puțin decât de 4000 de ani. Se pare că prăjitura era servită la nunți și alte festivități, așadar era foarte prețuită și în acele vremuri.
Unii istorici consideră că desertul își are originea în insula grecească Samos, care a fost locuită neîntrerupt mai mult de 5000 de ani. Prăjitura ar fi fost chiar oferită atleților participanți la primele Jocuri Olimpice, în 776 îChr. Iar cea mai veche atestare documentară a cheesecake-ului a fost în anul 230 dChr, în cartea autorului grec Athenaeus.
După cucerirea Greciei de către romani, rețeta pare să fi fost adoptată și de către aceștia, care au îmbunătăți-o ușor, adăugând și ouă și brânză frământată. Preparatul era numit savillum și era aromatizat cu zeamă de lămâie sau portocale, regăsite și în unele rețete din zilele noastre.
Datele istorice arată că cea mai veche rețetă de cheesecake existentă se găsește în paginile celebrei scrieri a lui Marcus Cato – De Agri Cultura.
Fără îndoială, rețeta a rămas și ”a crescut”, să spunem așa, în Europa, ajungând și la curtea Regilor Angliei, unde se spune că era favorita lui Henric al VIII-lea. Noroc că era doar o prăjitură, altfel, cine știe, și-ar fi pierdut și ea viața!
De altfel, o versiune destul de modernă a rețetei a fost reținută într-o carte de bucate din Anglia, din 1390, Forme of Cury. Bazându-se pe asta, chef Heston Blumenthal susține chiar că cheesecake-ul este o invenție englezească.
Chiar dacă numele și l-a primit undeva prin secolul al XV-lea, desertul nu a evoluat în forma modernă, pe care o cunoaștem noi, decât în secolul al XVIII-lea. Europenii au început să renunțe la varianta cu aluat dospit și au adăugat ouăle bătute.
Cu siguranță, însă, iubitorii ei cei mai înfocați au ajuns să fie cei din Lumea Nouă, care i-au desăvârșit aspectul și chiar și gustul.
În timp ce rețetele antice, grecești și apoi romane, cuprindeau baza, poate semănând mai degrabă cu pasca noastră de astăzi, celebrele variante americane folosesc o cremă de brânză, adică un mix de brânză proaspătă și smântână, îndulcită, cu un blat ca de tartă, din biscuit cu făină, unt și ou sau pur și simplu biscuiți digestivi zdrobiți. Primele astfel de rețete sunt din jurul anului 1820, când crema de brânză a început să fie produsă la fermele din apropiere de Philadelphia, New York. După 1872, această cremă de brânză a devenit producție de masă cu ajutorul lui William Lawrence, în Chester, New York. Și povestea spune că a fost încă o descoperire întâmplătoare, pentru că acesta voia, de fapt, să producă celebra brânză franțuzească Neufchatel.
Și nu degeaba apare atât de pregnant numele New York. Una dintre cele mai populare rețete este exact New York Cheesecake (în unele variante chiar cu brânză Philadelphia), și este absolut excepțională și deosebit de cremoasă. În rețeta originală, umplutura de brânză a primit și gălbenușuri, care îi dau acest plus de cremozitate.
Pentru marea lor dragoste, de atunci încoace new-yorkezii tot încearcă să primească recunoașterea oficială a paternității rețetei. Încă nu le-a reușit.
Cheesecake cu glazură de zmeură
Este unul dintre cele mai apreciate deserturi din lume. Există o mulțime de variante, dar una dintre cele mai populare rețete este exact New York Cheesecake (în unele variante chiar cu brânză Philadelphia) și este absolut excepțională și deosebit de cremoasă.
INGREDIENTE
- Pentru stratul 1
-
100 g unt
-
200 g biscuiți digestivi vanilați
-
unt (pentru uns tava)
- Pentru stratul 2
-
400 g cremă de brânză
-
2 ouă
-
100 g zahăr pudră
-
1 linguriță de esență de vanilie
- Pentru stratul 3
-
400 ml smântână grasă
-
50 g zahăr pudră
-
1 linguriță de esență de vanilie
- Pentru topping
-
600 g zmeură congelată
-
130 g zahăr tos
CUM SĂ FACEȚI
- Pentru primul strat, topiți untul într-un vas cu fundul mai gros, la foc mic – în acest fel untul se va topi încet, fără să riscați să-l ardeți sau să dea în clocot. Zdrobiți biscuiții până obțineți un pesmet fin, omogen, și adăugați-l peste untul topit. Ungeți cu puțin unt o tavă de tort cu pereți detașabili, nu mai mare de 20-22 cm diametru. Turnați amestecul de biscuiți și presați bine. Eu am folosit un pahar cu fundul plat și a mers totul foarte bine. Lăsați tava deoparte. Aprindeți cuptorul la 150 de grade.
- Pentru stratul al doilea, puneți crema de brânză într-un castron, adăugați ouăle și omogenizați. Puneți apoi zahărul pudră și vanilia și amestecați foarte bine. Turnați compoziția în tavă, peste blatul de biscuiți. Coaceți aproximativ 65 de minute. Stratul de cremă de brânză trebuie să rămână alb-gălbui. Scoateți tava și lăsați să să răcorească 15-20 de minute.
- Între timp, pregătiți stratul al treilea. Amestecați smântâna cu zahărul și vanilia până obțineți o cremă fină. Turnați amestecul peste compoziția din tavă, răcorită suficient. Nivelați ușor și mai dați la cuptor 10-15 de minute, la 150 de grade.
- Pentru topping, puneți fructele congelate într-un vas, pe foc mic, adăugați zahărul și lăsați să fiarbă până compoziția se leagă, devine ca un gem.
- După ce s-a răcorit gemul, turnați-l peste cheesecake-ul rece și mai dați la frigider 8-10 ore.
cheesecake