Virusul West Nile, un virus specific regiunilor tropicale, transmis la om prin intermediul înţepăturii de ţânţari, a provocat cinci decese în România, în această vară. Cifra este cu mult mai mare faţă de anul trecut, în ciuda asigurărilor date, la începutul lunii trecute, de reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, potrivit cărora “nu suntem într-o situaţie gravă care să cauzeze îngrijorarea populaţiei”.
Potrivit celei mai recente informări a Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP), în perioada 1 mai - 9 septembrie, 58 de persoane au fost diagnosticate cu infecţie cu virus West Nile, iar cinci dintre acestea au murit. Dintre persoanele decedate în cele patru luni, două au fost din Ialomiţa şi câte una din Iaşi, Mureş şi Bucureşti.
Virusul este foarte periculos deoarece poate pătrunde în sistemul nervos central, provocând meningită sau meningo-encefalită. Primul caz de deces din 2016 în urma infectării cu West Nile a fost anunţat de Ministerul Sănătăţii la începutul lunii august: o femeie de 79 de ani, diagnosticată cu meningoencefalită, după ce a fost infectată cu West Nile. La momentul respectiv, Ministerul Sănătăţii a transmis mesaje liniştitoare, potrivit cărora mai puţin de 1% din persoanele infectate dezvoltă probleme neurologice precum encefalită sau meningită. “Incidenţa formelor grave şi a decesului este extrem de redusă. Nu suntem într-o situatie gravă care să cauzeze îngrijorarea populaţiei”, explica Laurenţiu Colintineanu, purtătorul de cuvânt al Ministerului Sănătăţii.
Cu toate acestea, numărul îmbolnăvirilor înregistrate în acest an este mult mai mare faţă de anii trecuţi. În 2015, de exemplu, au fost înregistrate 32 de cazuri de meningoencefalite produse de virusul West Nile şi a existat un singur deces, la o femeie care suferea şi de alte afecțiuni, potrivit raportului anual întocmit de CNSCBT.
Cum s-a ajuns în această situaţie? Biologii au atras atenţia încă din primăvară că România s-ar putea confrunta cu o invazie de insecte tropicale periculoase. Virusul West Nile este doar una dintre cele circa 20 de boli tropicale care pot fi transmite la om prin înţepătura ţânţarului-tigru asiatic (Aedes Albopictus), specia cu cea mai mare invazivitate cunoscută până în prezent, care a cucerit mai multe continente în ultimii ani, instalându-se în populații stabile şi în sudul Europei.
Potrivit specialiştilor de la Institutul Cantacuzino, ţânţarul-tigru s-a răspândit de-a lungul marilor axe rutiere, fiind transportat pasiv în autovehicule, în anvelopele uzate sau plante ornamentale, şi poate fi recunoscut ușor, fiind negru cu dungulițe albe pe corp și membre, iar înţepăturile sunt foarte pruriginoase, producând un disconfort extrem.
Conform biologilor de la “Cantacuzino”, această specie a fost detectată în Bucureşti în 2012 şi, ulterior, în fiecare sezon estival. În prezent, “ţânţarul-tigru este stabilit în oraşul Bucureşti”şi înţeapă de regulă afară, în timpul zilei, fiind un important potențial vector infecțios pentru virusurile febrelor Chikungunya și Denga (Febra oaselor rupte).
Având în vedere numărul mare de cazuri confirmate, specialiştii de la INSP recomandă populaţiei să evite expunerea la ţânţari, prin purtarea de îmbrăcăminte cu mâneci lungi şi pantaloni lungi, să împiedice pătrunderea ţânţarilor în casă (prin folosirea plaselor de protecție şi verificarea integrităţii acestora), să asigure desecarea băltirilor de apă din jurul gospodăriilor şi din subsolurile blocurilor, să îndepărteze recipientele cu apă stătută şi să utilizeze substanţe chimice împotriva ţanţarilor.
În cazul celor care stau la curte, plantele pot fi o alternativă eficientă împotriva atacului insectelor. Iarba mâţelor, cunoscută şi ca “menta mâţei”, funcţionează foarte bine ca insectifug, fiind chiar mai eficientă împotriva ţânţarilor decât soluţiile chimice cu același rol. De asemenea, cimbrul lămâios este o altă plantă ale cărei calități organoleptice (gust, miros) îndepărtează ţânţarii, fiind folosit de specialişti pentru a crea produse de tip repelent organic. Levănţica, lemnul dulce, busuiocul şi rozmarinul sunt alte câteva plante care ajută la alungarea acestor insecte.
Pentru moment, nu există niciun tratament specific pentru meningita West Nile. Orice persoană care nu se protejează de înțepăturile ţânţarilor este predispusă la infectarea cu acest virus, dar circa 80% din persoanele infectate nu prezintă niciun simptom. Infecţia cu virus West Nile începe cu febră, temperatură ridicată, greaţă şi vărsături, putând fi confundată cu o viroză obişnuită. Cu toate acestea, simptomele pot evolua foarte repede, în caz de encefalită sau meningită, iar persoana infectată necesită urgent spitalizare.
Virusul West Nile a fost descoperit în 1937, în districtul cu acelaşi nume din Uganda, dar interesul biologilor a crescut abia în momentul în care virusul a fost depistat şi în Statele Unite, în 1999, când au fost confirmate 66 de cazuri de îmbolnăviri, soldate cu şapte morţi.