Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, teolog al iubirii Sfintei Treimi şi dascăl al Filocaliei
În secolul al XX-lea, Dumnezeu a dăruit poporului român bine-credincios preoţi duhovniceşti, înţelepţi şi mărturisitori, care au luminat prin cuvintele şi faptele lor calea oamenilor către Hristos, în vremuri de prigoană atee comunistă. Printre aceşti îndrumători duhovniceşti se numără şi Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cel care a strălucit prin teologia sa la Sibiu şi apoi la Bucureşti. Născut în Ţara Bârsei, în familia unor ţărani credincioşi, Sfântul Dumitru Stăniloae avea să devină cel mai mare teolog ortodox al secolului al XX-lea, după cum spunea teologul francez Olivier Clement, iar monahii din Muntele Athos, în Tomosul din anul 1975, l-au numit "venerabilul dascăl ortodox de teologie". În viaţa sa sfântă putem observa trei trăsături principale care arată personalitatea sa duhovnicească. El a fost un luminat mărturisitor al credinţei ortodoxe în timpul regimului comunist, un teolog profund al iubirii Sfintei Treimi şi un talentat traducător şi tâlcuitor al Filocaliei în limba română, oferind Bisericii noastre o bogată operă teologică şi duhovnicească.
Mărturisitor al credinţei ortodoxe în timpul regimului comunist
Privind la viaţa Sfântului Preot Dumitru Stăniloae observăm râvna sa pentru apărarea dreptei credinţe în timpul celei mai întunecate epoci a istoriei româneşti contemporane, în perioada regimului comunist. Arestarea sa din toamna anului 1958 marchează începutul unui lung şir de umilinţe şi suferinţe la care a fost supus acest mărturisitor al credinţei ortodoxe. Deşi nu făcea parte efectiv din mişcarea duhovnicească a "Rugului Aprins", apropierea sa de cuvioşii care erau membri ai acestei mişcări şi participarea sa la unele dintre întâlnirile care aveau loc la Mănăstirea Antim, l-au făcut să intre în vizorul autorităţilor comuniste. Prin urmare, el a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru "uneltire împotriva statului şi a oamenilor muncii", împreună cu el fiind condamnaţi şi Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, arhimandritul Benedict Ghiuş, arhimandritul Arsenie Papacioc, ieroschimonahul Daniil (Sandu) Tudor şi arhimandritul Roman Braga.
Însă, dincolo de suferinţele şi umilinţele pricinuite acestuia, închisorile de la Jilava şi Aiud au devenit pentru Sfântul Preot Dumitru Stăniloae o şcoală a rugăciunii şi a mărturisirii dreptei credinţe. Între zidurile înfricoşătoare ale acestor lagăre ale morţii, glasul său, deşi slăbit de foame şi de chin, devenea balsam pentru sufletele însetate de cuvântul lui Dumnezeu. Colegii săi de detenţie mărturiseau despre căldura duhovnicească a cuvintelor sale, care topeau foamea şi frigul, că acestea alungau deznădejdea şi întăreau credinţa celor care se îndoiau. Când vorbea despre Domnul Iisus Hristos şi despre învăţăturile Sfinţilor Părinţi, în jurul său se făcea linişte, iar sufletele celor prezenţi se umpleau de bucurie şi pace sfântă.
În această perioadă de grea încercare, Sfântul Dumitru Stăniloae a dobândit, prin smerenie, dragoste şi acceptarea suferinţei, darul rugăciunii adânci. El mărturisea adesea că "în închisoare am învăţat să mă rog", nu pentru că până atunci nu se mai rugase, ci pentru faptul că în suferinţă l-a cunoscut mai adânc pe Dumnezeu, Care îl întărea spre a duce crucea mărturisirii credinţei mai departe. Această transformare duhovnicească, născută din suferinţă şi pecetluită de harul Duhului Sfânt, l-a făcut pe Sfântul Preot Dumitru Stăniloae să strălucească precum o candelă aprinsă în întunericul ateismului comunist.
Teolog profund al iubirii Sfintei Treimi
A doua trăsătură fundamentală a vieţii Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae constă în harisma teologhisirii, contribuţia sa la Teologia Dogmatică Ortodoxă fiind întemeiată pe experienţa duhovnicească a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi pe scrierile lor. Sfântul Preot Dumitru Stăniloae a fost un teolog luminat de Dumnezeu care nu vorbea doar din cunoştinţele teoretice dobândite prin informare intelectuală în decursul timpului, ci adesea cuvintele sale izvorau şi din experienţa vie a comuniunii sale cu Dumnezeu prin rugăciune.
Opera sa este monumentală, cuprinzând zeci de lucrări teologice şi sute de articole. Contemporanii săi mărturiseau despre rapiditatea neobişnuită pe care o avea când scria texte teologice, parcă dintr-o răsuflare, sau ca o revărsare a ideilor teologice. Această "febră a Duhului Sfânt", cum o numeau unii dintre contemporanii săi, făcea din fiecare pagină scrisă de Sfântul Preot Dumitru Stăniloae un cuvânt adânc care pătrunde în inimile cititorilor şi îi apropie de Dumnezeu.
Teologia sa se întemeiază pe o gândire profundă asupra Tainei Sfintei Treimi ca fiind "structura supremei iubiri". Sfântul Preot Dumitru Stăniloae arată că Dumnezeu nu este o fiinţă solitară eternă, ci este comuniunea perfectă de iubire şi dăruire reciprocă dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Aceasta este lumina care străbate întreaga sa operă teologică, făcând din ea o teologie a iubirii dumnezeieşti eterne care se revarsă asupra întregii creaţii, în centrul ei fiind omul, cununa creaţiei, chemat la îndumnezeire şi viaţă veşnică.
Ca profesor, Sfântul Preot Dumitru Stăniloae a subliniat necesitatea abandonării teologiei scolastice occidentale şi apropierea teologilor ortodocşi de teologia şi de experienţa duhovnicească a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii transmisă prin învăţăturile lor insuflate de Dumnezeu. Pentru profunzimea gândirii sale teologice, el a fost receptat şi respectat de părinţii rugători din Sfântul Munte Athos şi de teologii duhovniceşti din întreaga Ortodoxie, ca fiind un mare teolog ortodox. În acest sens, în anul 1977, egumenul Mănăstirii Grigoriu, arhimandritul Gheorghe Kapsanis, îi trimitea o scrisoare Sfântului Preot Dumitru Stăniloae în care preciza: "Vă scriem pentru a vă invita să ne vizitaţi în Sfântul Munte şi mai ales Sfânta noastră Mănăstire a Sfântului Grigorie ca să ascultăm părinteasca învăţătură şi să ne folosim de experienţa duhovnicească a Preacucerniciei Voastre".
Un talentat traducător şi tâlcuitor al Filocaliei în limba română
Al treilea aspect foarte important al activităţii Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae este lucrarea sa monumentală de traducere şi tâlcuire a Filocaliei în limba română (12 volume). Traducerea textelor filocalice nu a fost pentru Sfântul Preot Dumitru Stăniloae o simplă transpunere lingvistică din limba greacă în limba română, ci o lucrare de aprofundare şi tâlcuire a scrierilor marilor părinţi isihaşti care au oferit învăţături profunde despre felul în care trebuie să fie trăită viaţa duhovnicească, având ca temei Sfânta Scriptură, Părinţii Bisericii şi însăşi experienţa lor isihastă. Introducerea şi tâlcuirea Filocaliei de către Sfântul Preot Dumitru Stăniloae poartă amprenta unei înţelegeri profunde a experienţei duhovniceşti descrise de părinţii filocalici, o înţelegere care nu se putea realiza însă fără trăirea lui duhovnicească personală, care se oglindeşte constant în explicaţiile sale.
Comentariile şi notele sale subliniare bogate dovedesc teologhisirea sa pătrunsă de duhul filocalic. El a reuşit să pătrundă înţelesurile cuvintelor Sfinţilor Părinţi ai Filocaliei şi să le prezinte contemporanilor săi într-un limbaj accesibil secolului al XX-lea, fără a altera esenţa şi profunzimea textului patristic sau filocalic.
Activitatea sa de traducere a Filocaliei s-a întins pe mai multe decenii şi a devenit opera principală a vieţii sale. Această activitate laborioasă a fost considerată de el o misiune duhovnicească de transmitere a tezaurului filocalic, bazat pe experienţele duhovniceşti ale marilor isihaşti, pe care a căutat să le ofere contemporanilor săi. Prin intermediul acestei opere, mii de suflete au descoperit necesitatea despătimirii pentru dobândirea rugăciunii curate şi bucuria comuniunii cu Dumnezeu, potrivit cuvintelor Domnului Iisus Hristos: "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8). Textele Filocaliei române sunt astfel un îndrumător pentru o viaţă creştină profundă şi sfântă.
"Canonizarea Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, alături de ceilalţi 15 sfinţi părinţi duhovnici şi mărturisitori ortodocşi români din secolul al XX-lea, în contextul împlinirii anul acesta, 2025, a 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie arată lucrarea binecuvântată a lui Dumnezeu în mijlocul poporului român, din rândul căruia s-au ridicat aceşti mari părinţi duhovniceşti care au călăuzit credincioşii către Hristos în perioada grea a regimului comunist.
În acest sens, amintim faptul că în urmă cu 70 de ani (în 23 octombrie 1955), aici, la Mănăstirea Cernica, părintele profesor Dumitru Stăniloae a prezentat, cu multă preţuire şi evlavie, chipul duhovnicesc al Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, cu ocazia proclamării canonizării acestuia, considerând că "Sfântul Calinic a realizat sfinţenia înţeleasă de fiecare om şi folositoare fiecăruia" . Adică, el a unit rugăciunea isihastă cu milostenia şi zidirea de biserici cu tipărirea de cărţi duhovniceşti.
Astăzi, la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, dorim să exprimăm aprecierea şi preţuirea noastră faţă de ierarhii, clericii şi credincioşii care, cu multă dragoste, au venit să îl cinstească pe acest mare teolog şi mărturisitor contemporan.
Ne rugăm Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să le dăruiască tuturor pace şi bucurie, sănătate şi mântuire", transmite DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.