Asta este situația, iar efectele descinderii cu o certă miză populistă, pusă în scenă pentru a cosmetiza imaginea ultra-șifonată a Dianei Șoșoacă și a partidului său după eșecul protestului mort în fașă din Piața Constituției, nu au întârziat să apară. Mulți, foarte mulți oameni cu bun simț și cu scaun la cap calificând, pe diverse canale ale mediei alternative, în termeni severi și tranșanți, mascarada pusă în act de Diana Șoșoacă și băieții săi. Urmând ca, nu peste mult timp, sondajele de opinie să dea cota de încredere a electoratului după această cascadă de vulgarități agresive. Cotă de încredere care, și așa, în cazul de față, nu este una de invidiat, după cum o dovedesc rezultatele unui recent sondaj care o creditează pe Diana Șoșoacă cu un procent de 23% și 70% mai degrabă neîncredere.
Există, desigur, și motive de îndoială asupra obiectivității unor asemenea sondaje, cu atât mai mult cu cât cunoaștem avertismentul lui Walter Lippmann, care a numit opinia publică „despot capricios”: „Opinia formată întâmplător și formată sub influența acelora care drept miză ca o minciună să fie crezută poate fi opinie publică doar cu numele”. Asta nu înseamnă, însă, că semnalele de avertisment pe care sondajele de opinie le dau trebuie ignorate, mai ales dacă ținem seama că ne aflăm într-un an al unor multiple confruntări electorale atât în România cât și în mai multe sate de pe mapamond. De aceea, cred că impactul, preponderent negativ, cu care, cu siguranță, s-a soldat recitalul de ieri al Dianei Șoșoacă are foarte puține șanse să fie atenuat și cu atât mai puțin să fie contracarat printr-o răsturnare spectaculoasă de situație. Per total, confirmându-se zicala despre care vă povesteam la începutul acestor notații.
Acestea fiind spuse și scrise, am putea închide subiectul și ne-am putea ocupa de altele mai demne de interes. Ceea ce,însă, mă face să revin este faptul că, multă vreme și pentru deloc puțini dintre viitorii alegători, Diana Șoșoacă a reprezentat dârzul și neînfricatul exponent și promotor al ideii naționale și al patriotismului. Idei care, după cum bine știm, sunt supuse unor aprige contestări de către adepții globalismului, ca și de către anumiți nostalgici ai unor apuse imperii.
Așa încât nu mi se pare deloc fără rost întrebarea: cui i-a folosit și i-ar mai putea fi folositoare identificarea patriotismului și a interesului național cu imaginea publică a Dianei Șoșoacă? Mai direct spus: cine are interesul ca, într-o confruntare de idei sau de doctrine, să se invoce ca argument faptul că atâta vreme cât aceste principii sunt promovate de asemenea personaje practic ele nu își mai au valoare și credibilitate și, ca atare, nu ai cu cine și despre ce discuta.
Bineînțeles că, într-o asemenea situație, se operează cu o foarte incorectă manipulare, în sensul că identificând, în mod forțat și tendențios, nobilele idei - patriotismul și interesul național -, cu grotesca prestație a unor personaje de talia Dianei Șoșoacă, de fapt închide, în mod forțat și fără alte argumente, orice cale de dialog și de confruntare de idei și de viziuni. Cine sunt sau cine ar putea fi cei care au interes ca nobilele idealuri și aspirații ale României și ale românilor să fie identificate cu vulgaritatea agresivă a Dianei Șoșoacă și a partizanilor săi?- iată o întrebare la care cred că a venit momentul să aflăm și răspunsul. Asta cu atât mai mult cu cât este foarte probabil ca, pe culoarul pe care îl va lăsa liber Diana Șoșoacă, să apară alte personaje care să îi preia ștafeta.
Nu mă credeți? Așteptați să intrăm în linie dreaptă în cele patru sau mai multe bătălii electorale ale anului în curs și, pe urmă, mai discutăm!...