Numărul unităților bancare, de asemenea necesare desfășurării activității de retail, pentru că dai mai greu credite online populației, s-a majorat de la 3.038 în 2004 și 3.514 în 2005, la 6.552 în 2008, pentru a se micșora la 6.046 în 2015 și 3.655 anul trecut.
„Întâmplarea” face ca în 2005 să înceapă expansiunea în retail, iar dacă acum numărul salariaților bancari e similar cu acela de la momentul creșterii, la fel și cel de unități, se poate spune că sistemul a fost marcat mai degrabă de o viziune managerială eronată, decât şi-a pus amprenta asupra sa informatizarea, fiindcă, reiterez, pentru activitatea de împrumut e nevoie în continuare de oameni, mai puțin de autoservire: automate bancare.
Iar numărul de bănci s-a redus la numai 34 și va fi chiar mai mic. La un moment dat, posedam la o anumită bancă un singur card, după care am fost pus în situația să dețin trei la aceeași instituție financiară şi să mă pregătesc pentru un al patrulea. Cele trei bănci mici preluate sau pe cale de a fi înghițite au realizat fiecare expansiunea în creditarea populației, acolo au intervenit problemele. În măsura în care finanţarea problematică a fost acordată în franci elvețieni, chestiunea a devenit mai spinoasă, deoarece societățile bancare nu atrăseseră depozite în monedă helvetă pe baza cărora să ofere împrumuturi. Haideţi să nu ne mai amintim că cineva a avut ideea să dea credite şi în yeni japonezi!
34 de bănci față de 43 în 2018. În 1928, 45 erau doar băncile cotate la bursă, care realizau cel mai mare volum de tranzacții de pe piața de capital (46,93% din total). Timp în care intermedierea financiară (credit neguvernamental/PIB) a avansat de la 9% în anul 2000, la 40% zece ani mai târziu, pentru a „cădea” la 35% în 2013 și sub 30% din 2016 încolo.
Ca o observație ce are legătură cu contextul, numărul de salariați din bănci a scăzut în ritm accelerat, comparativ cu cel al unităților bancare. Adică, mai întâi s-a disponibilizat personal și abia apoi s-au închis/comasat sucursale și agenții, în încercarea de conservare a prețului activelor imobiliare. Totodată, greutatea cu care dau drumul băncile la bani în economie reprezintă o încercare de a-și conserva cât mai mult starea, pe seama încetinelii plăților.
Dar până la urmă tot s-a văzut că băncile românești au greșit secvența economică și au dovedit că n-au gândire strategică. De ce trebuiau acordate credite corporate și nu de retail? Pentru că un agent economic generează un raport venituri/costuri mai bun decât o persoană fizică. El abordează o gamă mai largă de operațiuni.
De regulă, spre retail te îndrepți atunci când nu mai ai posibilitate de creștere pe corporate, și nu era cazul României. Băncile de la noi puteau să finanțeze companii și implicit să ia o doză mai mică de risc. Din păcate, ele s-au încărcat cu mult personal, la care ulterior au renunțat. Aceşti oameni au căzut victime inconsistenței viziunii manageriale.
Am asistat la o expansiune a creditului de retail, care a „umflat” puterea de cheltuire, pe baza achiziționării de bunuri din import. Măsurile guvernamentale neinspirate, precum tăierea salariilor și majorarea taxelor, au lovit în puterea de cheltuire, au redus semnificativ atractivitatea mediului de business și au diminuat numărul de tranzacții. Această scădere dramatică a puterii de cheltuire s-a transpus în majorarea creditelor neperformante și în dezintermediere financiară.
În general, un sistem fiscal trebuie să perceapă taxe în funcție de ceea ce pune la dispoziție. În cazul băncilor, business-ul lor depinde de ușurința cu care se fac afaceri. Cu cât mediul economic e mai lipsit de ostilitate, cu atât se împrumută firmele mai ușor, plasează banii în economie și îi înapoiază societăţii bancare. Poate că sună dur, dar câtă vreme mediului de business e neprietenos și managementul, lipsit de pricepere, e greu de știut la ce nivel se vor opri disponibilizările.
În fine, eu mi-am făcut datoria la momentul oportun și i-am întrebat pe bancheri ce viitor cred că au piețele de retail-banking, având în vedere că românii au printre cele mai reduse salarii din regiune și o populație activă care va continua să scadă în următorii 10-20 de ani. Ei mi-au sugerat că mă plasez pe o pistă greșită, mai ales în circumstanţele în care România a intrat în UE. În prezent se observă însă că piața a realizat corecția și a dus lucrurile exact ca înainte de expansiunea în retail.
Asta, bineînţeles, cu precizarea că în condiţiile în care personalul şi numărul de sucursale au variaţii de 2-3% faţă de acum 17 ani, iar cel de bănci, de peste 20%, se poate trage concluzia că globalizarea a reprezentat un succes şi că expansiunea în retail a avut ca rezultat acest fenomen.