Avem două tipuri de țesut adipos, dintre care unul se numește țesut adipos subcutanat. După cum o sugerează și denumirea (care provine din limba latină), acesta se află sub piele. Acesta este tipul de grăsime pe care o poți prinde cu degetele. Colăceii, partea care se leagănă sub braț, gușa, aspectul de portocală de pe coapse, fesele - toate sunt alcătuite din țesut adipos subcutanat. „Acesta reprezintă până la 90% din grăsimea din organism. Celălalt tip de grăsime pe care îl avem este țesut adipos visceral. Acesta reprezintă până la 10% din grăsimea unei persoane sănătoase”, semnalează dr. William W. Li, volumului „Mănâncă și învinge dieta” (Editura Lifestyle, 2024).
Pernuța protectoare
Facem loc expunerii: „Grăsimea viscerală nu este vizibilă de obicei cu ochiul liber, așa că probabil nu ești conștient că există. Acest gen de grăsime se află bine ascunsă în cavitățile corpului. Grăsimea viscerală eliberează hormoni care îți afectează întregul sistem, umplând spațiul care există în interiorul abdomenului și între organe precum ficatul, intestinele și stomacul, ca o pernuță protectoare. Ai chiar și un organ special alcătuit din grăsime viscerală. Se numește omentum (epiplon), un șorț de grăsime care are două părți drapate peste stomac și intestine și este prins cu ligamente de peretele interior al abdomenului”.
Reglează apetitul și asigură regenerarea corpului
În continuare: „Dimensiunea șorțului variază de la o persoană la alta. La dimensiunea minimă, poate avea 300 de grame, cam cât greutatea unei conserve de supă. La dimensiunea maximă, omentumul poate atinge și 1.500 de grame, cam cât o sticlă de 2 litri plină cu suc. Acest șorț de grăsime are un rol important de îndeplinit - el procesează energia pentru metabolism, reglează apetitul, controlează inflamația și stimulează mecanismele de apărare a sănătății, inclusiv regenerarea”.
„Caracatiță” împotriva infecției
Mai mult: „Omentumul este și un paznic vigilent, gata să identifice probleme grave în abdomen. Chirurgii îl denumesc polițistul din abdomen, deoarece te protejează de infecție, dacă se produce o perforare a intestinelor sau dacă explodează apendicele. Când se întâmplă așa ceva, omentumul intră în acțiune și se înfășoară precum o caracatiță în jurul zonei de perforație pentru a o izola și a împiedica răspândirea infecției, care altminteri ar putea fi letală”.
Hormoni care instruiesc creierul
Nu în ultimul rând: „Când afirm că grăsimea este un organ, mă refer la faptul că îndeplinește funcții vitale pentru a ne menține în viață. Grăsimea viscerală conține hormoni care instruiesc alte organe în legătură cu funcțiile lor, inclusiv creierul. Celălalt tip de grăsime, cea cutanată, oferă corpului formă și depozitează combustibil pentru metabolism. Ambele tipuri de grăsime acționează ca o căptușeală pentru a apăra mușchii, oasele și organele moi, protejându-le de ruptură în cazul unor traume”.
Mai ușor cu invectivele!
Concluzia: „Dacă grăsimea nu își îndeplinește aceste funcții în mod competent, sănătatea va intra în declin. Așadar, data viitoare când simți nevoia să îți blestemi grăsimea, amintește-ți doar că, fără ea, nu ai putea supraviețui”.
O (de)numire corectă
Numele corect al „colăceilor” nu este „grăsime”, nu!, ci „țesut adipos”. Sună simandicos? Poate, dar acesta este termenul corect. Cuvântul „adipos” provine din latinescul „adipem”, care înseamnă „slănină”, „grăsime de porc”. De adăugat că oamenii au domesticit porcii pentru hrană și le folosesc grăsimea de mai bine de 10.000 de ani.
„Dacă te preocupă grăsimea corporală, controlul greutății și sănătatea, este imperativ să mănânci cu moderație”, dr. William W. Li
„Grăsimea viscerală nu este vizibilă de obicei cu ochiul liber, așa că probabil nu ești conștient că există. Acest gen de grăsime se află bine ascunsă în cavitățile corpului”, dr. William W. Li