Câteva zeci de persoane i-au comemorat, duminică, pe eroii Regimentului 6 Artilerie Grea ''Tribunul Axente Sever'' din Timişoara, printr-un ceremonial religios desfăşurat la Capela Militară şi depunerea de coroane de flori la placa memorială a regimentului, de la Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara.
Data de 20 august este aleasă în fiecare an pentru comemorarea artileriştilor Regimentului 6, întrucât în dimineaţa acelei zile a anului 1944, când erau pe aliniamentul Iaşi-Chişinău, ostaşii români au căzut sub potopul artileriei grele a armatei sovietice.
''Timp de două ore, nimeni nu a mişcat un pas. Au pus totul la pământ. Dintre ai noştri au căzut 30 şi numai Dumnezeu ne-a apărat pe noi, cei care am rămas în viaţă. Apoi, ni s-a ordonat de către regiment să ne retragem urgent, cu maşini, cu armamentul din dotare, cât mai repede, pentru a nu cădea prizonieri la ruşi. În toată armata era o lozincă: 'Decât prizonier în viaţă la ruşi, mai bine mort'. Au ajuns atunci 180.000 de prizonieri la ruşi'', a declarat pentru AGERPRES Constantin Călina, în vârstă de 96 de ani, singurul veteran al regimentului care a participat la comemorarea foştilor colegi.
Înfiinţat în 1923, Regimentul 6 Artilerie Grea a avut garnizoana de reşedinţă la Alba Iulia, Sibiu şi Timişoara şi a participat la campania Armatei Române împotriva Uniunii Sovietice de la începutul acesteia (22 iunie 1941), sprijinind acţiunile de luptă ale trupelor române şi germane la trecerea Prutului (3 iulie 1941), a Nistrului (17-19 iulie 1941) şi cucerirea Odessei (16 octombrie 1941) până la 23 august 1944.
''În cadrul părţii de instrucţie a Regimentului 6 Artilerie Grea exista o şcoală militară pentru ofiţerii de artilerie grea, formată din studenţii Şcolii Politehnice din Timişoara, buni matematicieni, pregătiţi ca viitori ofiţeri de artilerie grea. Studenţii erau excelent motivaţi şi instruiţi, iar la un concurs de tragere desfăşurat între recruţii din Divizionul de instrucţie şi cei din Şcoala Politehnică, aceştia i-au întrecut ca viteză şi precizie în execuţia tragerilor, deşi făceau o instrucţie de front mai redusă decât competitorii'', a relatat duminică, pentru AGERPRES, istoricul prof. Laurenţiu Mioc.
Potrivit acestuia, viaţa cazonă avea şi momente de relaxare, la un concurs de băut bere între rectorul Şcolii Politehnice, Plautius Andronescu, şi locţiitorul comandantului Regimentului 6 Artilerie Grea, locotenent-colonelul Alexandru Galgoţi, acesta din urmă ieşind învingător iar la meciurile de fotbal, unde recruţii de rând ratau ocaziile de gol, studenţii îi tachinau, spunând în cor ''6, Greeuu!'.
''În mod excepţional, din cauza loviturii de stat de la 23 august 1944, prin care România a părăsit Axa Berlin-Tokyo şi s-a alăturat Naţiunilor Unite (...), Divizionul de Instrucţie staţionat la Timişoara a asigurat după 23 august 1944 paza elementelor pro-germane reţinute de autorităţile române în Cazarma Bănăţeană, actualul sediu al Muzeului Naţional al Banatului, iar între 10-17 septembrie 1944 recruţii săi au luat parte la apărarea Timişoarei în faţa ofensivei trupelor germane şi maghiare'', adaugă Mioc.
Deşi puţini la număr, recruţii din Regimentul 6 Artilerie Grea au format Detaşamentul Galgoţi, care a avut un rol important în apărarea Timişoarei, menţinând liberă comunicaţia Timişoara-Lugoj, pe care au venit din 16 septembrie 1944 trupele sovietice şi care au contribuit din 16 septembrie la respingerea atacurilor blindatelor germane asupra Timişoarei.
Aniversarea Regimentului 6 Artilerie Grea Român este cea mai longevivă manifestare a veteranilor de război din Armata Română, pornită în 1987, când răspundeau prezent peste 500 de veterani. Astăzi, doar Constantin Călina se poate deplasa.