Propunerea de înființare a unei comisii parlamentare de anchetă pentru a desțeleni marea câmpie a abuzurilor din justiție este încă una dintre ideile puternice lansate de Călin Popescu Tăriceanu. Liderul Senatului, el însuși o victimă a unui dosar politic de represiune infirmat în instanță, are toată autoritatea să declanșeze o asemenea acțiune. Deja sistemul statului paralel este „ciupit” pe ici, pe colo, dar nu în părțile lui esențiale, de actuala coaliție de guvernare. Loviturile decisive pentru demolarea sistemul ilegal care a acaparat justiția nu s-au produs. Cei înregimentați în numeroasele celule care formează țesătura de susținere a statului paralel simt pericolul și încearcă prin toate mijloacele să blocheze ieșirea României din marasmul acestui „stat de drept” construit prin dublarea instituțiilor constituționale. Atacurile la adresa judecătorilor constituționali, punerea sub semnul relativului a deciziilor Curții arată că sistemul ocult are mijloace puternice pentru a anihila chiar și Constituția. Sufocarea CCR cu pricini trimise spre judecare de la Cotroceni, partide și instanțe intră în această tactică perfidă de demonetizare și anihilare a instituției cu rol de suprem arbitru. Desigur, spaima de o cercetare, de pildă, a cazului judecătorului Toni Greblă poate da insomnii celor care au montat această represiune nedreaptă. De aici pleacă și valul de opoziție pe care îl va stârni propunerea lui Tăriceanu. Dacă se va sparge și acest zăgaz care ține în matcă marea de abuzuri în care se scaldă sistemul de justiție, va fi greu de stăvilit aflarea unor adevăruri. Episodul „Sufrageria lui Oprea”, prezentat de protagoniști ca o banală chermeză de aniversare, a devenit un test pentru solidaritatea în minciună a „părinților fondatori” ai sistemului ocult de conducere a României. Comisia de anchetă nu a reușit să-i urnească din posturi pe “sufrageriști”, dar a scos gândacii la lumină. Comisia de control al SRI are și ea un rol activ în a înțelege mecanismul de funcționare al statului paralel, dar secretizarea îngroapă multe dintre acțiunile oculte. Iată de ce o Comisie pentru Adevăr, cu atribuții mai largi și nelegată de secretizări excesive, ar putea să determine schimbări de esență în blocarea abuzurilor făcute în numele luptei anticorupție.