În opinia separată formulată, judecătoarea Laura Iuliana Scântei este de părere, însă, că aceste criterii eliminatorii nu sunt prevăzute nici în Constituție, nici în legea privind alegerile prezidențiale, Curtea adăugând două noi obligații pentru a putea candida, care nu sunt reglementate nicăieri în legislația incidentă: obligația de a respecta Constituția și obligația de a respecta democrația. Mai mult, Scântei arată că CCR adaugă la lege și la Constituție. De altfel, fostul judecător și membru al CSM, Adrian Toni Neacșu, susține că hotărârea CCR poate avea ca efect juridic chiar interdicția dreptului de vot al alegătorilor care au aceleași opinii cu cele imputate Dianei Șoșoacă. Iar aprecierile Curții cu privire la caracterul ireversibil al apartenenței României la UE și NATO au menirea să antepronunțe o neconstituționalitate a oricărui demers de tip Brexit în România. O poziție la fel de critică la adresa hotărârii Curții Constituționale a fost emisă și de APADOR-CH.
Motivarea hotărârii Curții Constituționale prin care a fost blocată candidatura Dianei Ivanovici Șoșoacă la alegerile prezidențiale este un act oficial care produce efecte juridice nu doar în ceea ce o privește pe Diana Șoșoacă, ci care deschide o adevărată Cutie a Pandorei. Concluzia celor cinci judecători care au pronunțat această hotărâre este aceea că înregistrarea candidaturii Dianei Ivanovici Șoșoacă la alegerile prezidențiale „încalcă condițiile de eligibilitate prevăzute în dispozițiile constituționale ale articolului 1 alineatele 3 și 34, ale articolului 80 alineat 2, corelate cu cele ale articolelor 148 și 149, cu referire la valorile democrației, la statul de drept, la respectarea Constituției, corelate cu garanția politico-militară, respectiv apartenența României la UE și NATO”.
Articolele invocate prevăd că România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și a idealurilor Revoluției din decembrie 1989 și sunt garantate că în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, că un candidat ales la prezidențiale depune un jurământ în fața Parlamentului și, pe de altă parte, că aderarea României la UE și la NATO se face prin lege adoptată de Parlament.
Pasajele uluitoare ale acestei hotărâri
Iată câteva pasaje relevante din această hotărâre a CCR care au înspăimântat, la propriu, specialiști în drept. Astfel, Curtea susține că „integrarea euroatlantică și faptul că România face parte din marea familie europeană care se fundamentează pe ideea de stat de drept și democrație reprezintă un punct de reper în istoria constituțională a statului, care indică o opțiune ireversibilă de tip constituțional (…) Apartenența la UE și la NATO constituie garanția politică, respectiv militară a evoluției democratice a statului și a asigurării existenței statului de drept”. Într-un alt alineat, motivarea arată că „rezultă că democrația, statul de drept și respectul datorat Constituției constituie coordonatele esențiale, imutabile și definitorii ale statului român. Apartenența la UE și la NATO sunt opțiuni fundamentale constituționale pentru democrație și reprezintă finalitatea unui lung și anevoios proces politico-istoric realizat prin efortul întregii societăți românești și, în aceste condiții, reprezintă garanții ale valorilor înscrise în Constituție, fiind consacrate, de altfel, în mod expres, prin aceasta. Erodarea acestor valori și garanții echivalează cu o respingere a opțiunilor democratice fundamentale statornicite prin înlăturarea regimului dictatorial-comunist și impuse de imperativele Revoluției din decembrie 1989 și de voința suverană a poporului român”.
Jurământul, element-cheie
Cei cinci judecători care au semnat opinia majoritară mai susțin că „este evident că orice cetățean poate face o critică a conținutului sau a soluțiilor normative cuprinse în Constituție și poate milita, propune și dezbate teme care implică revizuirea Constituției, însă aceasta trebuie realizată în conformitate cu valorile și regulile democratice, regresul democratic sau al statului de drept fiind exclus”. Însă, adaugă că „conduita candidatului la funcția supremă trebuie să se caracterizeze printr-un discurs public coerent orientat spre respectarea axiologică a Constituției pentru a impune/ consolida/ valorifica în mod credibil un comportament constitutional loial prin dialog și dezbateri, indicând și prefigurând, astfel, capacitatea și voința candidatului de a se implica în procesul democratic”.
Se face referire și la faptul că „elementele cuprinse în jurământul de credință sunt condiții de eligibilitate și de fond pentru a candida la funcția de Președinte al României, pe care candidatul trebuie să le îndeplinească la momentul depunerii candidaturii sale. Examinarea acestor condiții poate fi realizată numai de Curtea Constituțională. Ar fi inadmisibil și contrar naturii procesului democratic ca ab initio candidatul să nu îndeplinească aceste condiții și totuși să participe la alegeri, iar dacă le va câștiga să depună un jurământ de credință formal. (…) Astfel, lezarea valorilor constituționale și propaganda anticonstituțională realizată de candidat trebuie constatate și sancționate prin mijloace specifice de drept constituțional din perspectiva dreptului de a fi ales”.
Convingerile candidatului – criteriu de eliminare
„Folosirea abuzivă a funcției sau a imunității asociate acesteia nu poate rămâne fără sancțiuni în plan constituțional. Orice candidatură care, prin programul politic promovat și declarațiile de poziție realizate, contestă ordinea constituțională, opțiunile fundamentale ale poporului român și cerințele democrației poate și trebuie examinată de Curtea Constituțională sub aspectul verificării constituționalității sale”, mai arată judecătorii constituționali.
Conform acestui document, „declarațiile publice, luările de poziții și exprimarea unor convingeri în contradicție cu valorile constituționale și cu exigențele unei societăți democratice, coroborate cu participarea la anumite evenimente publice sunt temeiuri suficiente pentru a indica faptul că doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă, în calitate de candidat la funcția de Președinte al României, pune la îndoială și desconsideră obligația de respectare a Constituției prin discursul său public referitor la înlăturarea unor garanții esențiale ale valorilor și opțiunilor fundamentale ale statului, respectiv calitatea de stat membru al UE și al NATO. Prin urmare, este evident că respectarea Constituției și apărarea democrației – condiții pentru a candida la funcția de Președinte al României – sunt aspecte străine discursului public promovat de aceasta”.
Avocat Adrian Toni Neacșu: „Este o catastrofă din punct de vedere juridic”
Adrian Toni Neacșu (FOTO|, fost judecător, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii și avocat de prestigiu, a declarat, pentru „Jurnalul”, că hotărârea Curții Constituționale „este o catastrofă din punct de vedere juridic”. „CCR a inventat instrumentul de măsurare a adeziunii la valorile Constituției României, a calității de a fi un bun român și de cetățean al UE: voința arbitrară. Decizia este un abuz la adresa regulilor democratice și a Constituției înseși, cu atât mai mult cu cât, prin Legea fundamentală, condițiile pentru a candida sunt identice cu cele pentru a putea vota. În această logică strâmbă, autoritățile ar putea stabili și cine are dreptul să voteze sau nu, după criterii la fel de samavolnice”, susține Adrian Toni Neacșu.
Avocatul este de părere că „s-a inventat constituțiometrul”, care poate decide că, dacă un alegător a scris pe Facebook o opinie în care critică NATO sau UE, se poate trezi că cineva va putea face o lege în Parlament prin care să-i fie interzis dreptul la vot.
De altfel, mergând la extrem, toată legislația electorală poate fi lovită de un viciu de neconstituționalitate, deoarece, până la momentul adoptării hotărârii din cazul Șoșoacă, nu cuprinde în interiorul ei astfel de obligații, impuse de Curte candidaților la alegerile prezidențiale și pentru votanți – aceea de a respecta Constituția, de a apăra democrația și de a milita pentru valorile UE și NATO.
În opinia lui Adrian Toni Neacșu, „hotărârea CCR este un precedent periculos. „În România, nimeni, niciodată, începând cu data publicării acestui act în Monitorul Oficial, nu va putea iniția un referendum pentru ieșirea din Uniunea Europeană sau din NATO. Un demers gen Brexit nu va fi validat niciodată de Curtea Constituțională”. Avocatul este de părere că hotărârea CCR anihilează dreptul la libera exprimare și creează premise ca, la orice tip de alegeri, inclusiv la cele parlamentare, să se verifice opțiunile oricărui candidat cu privire la apartenența României la UE și la NATO, ca și criteriu eliminator pentru a putea să se înscrie în cursa electorală.
Laura Scântei, în opinia separată: Majoritatea din Curte adaugă la lege și la Constituție
Într-o opinie separată, judecătorul CCR Laura Iuliana Scântei susține că „soluționarea contestațiilor privind înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor (…) reflectă un contencios electoral specializat, care se desfășoară numai în fața Curții Constituționale. Această atribuție nu se exercită din oficiu, ci numai la sesizarea formulată”, arată Scântei.
Judecătoarea susține că „contenciosul electoral privind alegerile prezidențiale este un contencios obiectiv și abstract și nu poate privi comportamente, discursuri, calificări politice sau acte de propagandă electorală, specifice unui contencios subiectiv și concret. Atribuția CCR prevăzută în Legea nr. 370/2004 se realizează exclusiv printr-o verificare a constituționalității unei proceduri legale și a legalității condițiilor de fond și de formă prevăzute expres în Constituție și în Legea 370/2004”. De asemenea, în documentul citat se mai specifică faptul că „atribuția Curții este de a verifica îndeplinirea sau neîndeplinirea unor condiții legale obiective. Prin esența lor. Aceste condiții nu privesc opiniile, afirmațiile sau atitudinile persoanei care își depune candidatura pentru alegerea președintelui României, (…) toate aceste aspecte de natură subiectivă făcând parte din sfera libertății de exprimare a celui care candidează”.
Sunt inserate două noi condiții pentru candidați
„Soluționarea încălcării limitelor libertății de exprimare este rezultatul unor proceduri judiciare prevăzute de lege, în sarcina altor instituții ale statului, după o procedură judiciară, însă nu o atribuție recunoscută expres pentru Curtea Constituțională în realizarea competenței de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României”, mai scrie Laura Iuliana Scântei, care adaugă că „în total dezacord cu toată jurisprudența Curții în materia contenciosului electoral privind alegerile prezidențiale, hotărârea majorității pronunțată în această cauză nu se întemeiază pe niciunul dintre aceste condiții obiective de fond și de formă reglementate expres prin Constituție și prin lege organică. Nicio dispoziție constituțională sau legală nu permite Curții Constituționale ca, pe calea interpretării propriei competențe, să-și extindă și să se completeze sfera acțiunii de soluționare cu două noi condiții pentru depunerea candidaturilor, condiții care au o vădită natură subiectivă, întrucât vizează aspecte ce țin de comportamentul, opiniile, și declarațiile unei persoane, și care nu au fost prevăzute nici în Constituție, nici prin Legea nr. 370/2004 sau în Legea nr. 47/1992”.
În continuare, opinia separată precizează că „noile condiții de fond considerate de opinia majoritară ca fiind necesare a fi îndeplinite de persoanele care candidează pentru președintele României în sau începând cu anul 2024 sunt cele «care rezultă din formula sacrosanctă a jurământului depus de persoana aleasă în funcția de președinte al României», respectiv obligația de a respecta Constituția și obligația de a respecta democrația. (…) Hotărârea CCR impune neechivoc și cu caracter definitiv și general obligatoriu ca cele două obligații să devină condiții de fond pentru depunerea candidaturilor, după cum sunt stabilite expres prin Constituție sau prin Legea 370/2004 pe cale de consecință să fie verificate prealabil înregistrării candidaturii la alegerile prezidențiale”.
Se elimină dreptul constituțional de a fi ales
Laura Iuliana Scântei susține că „CCR adaugă la Legea 370/2004 noi condiții de fond pentru depunerea candidaturilor și completează procedura legală cu atribuții noi de verificare a îndeplinirii acestor condiții, anterior înregistrării candidaturii, de către BEC. (…) CCR constată că un comportament al unei persoane, evaluată prin prisma unor conduite, opinii și declarații publice, este contrar Constituției, pentru că nu este un comportament constituțional responsabil și apt să susțină funcția președintelui României de a veghea la respectarea Constituției, iar această constatare se concretizează într-o veritabilă interdicție de a candida pentru candidatul respectiv, fiindu-i eliminat dreptul constituțional de a fi ales. Or, drepturile electorale pot fi interzise doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de Constituție”.
APADOR-CH – Curtea Constituțională s-a substituit instanțelor de judecată
Nici APADOR-CH nu vede cu ochi buni această decizie a Curții Constituționale. Într-un comunicat public, organizația arată că instanța de contencios constituțional „s-a substituit instanţelor de judecată, stabilind răspunderea individuală a unui candidat pentru afirmaţii, comportament şi atitudine care nu au făcut anterior obiectul unor hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţele de judecată prin care să se stabilească vinovăţia / responsabilitatea acestei persoane şi interdicţia pentru aceasta de a candida”. „În cadrul procedurilor judiciare care se desfăşoară în faţa instanţelor judecătoreşti, sunt asigurate dreptul la apărare şi dreptul la exercitarea unei căi de atac. Iar interdicţia de a candida (…) poate fi dispusă doar de instanţele de judecată. (…) Potrivit Constituţiei, CCR nu face parte din sistemul instanţelor judecătoreşti și nu aplică sancţiuni unei persoane fizice pentru comportament şi atitudine”.
Conform APADOR-CH, „CCR nu va accepta, începând cu această hotărâre, decât candidaturile la preşedinţie ale unor persoane care fac declaraţii cuminţi, conformiste, prosistem. Această condiţie nou introdusă de CCR, a «cuminţeniei» candidatului, reprezintă o restrângere substanţială a dreptului la liberă exprimare, drept care protejează nu doar opiniile favorabile, neutre, neconflictuale, ci şi exprimările care şochează, ofensează sau scandalizează. Dacă aceste exprimări depăşesc limitele stabilite prin lege (de exemplu, declaraţii rasiste sau care incită la ură, la violenţă), există proceduri prevăzute în legea penală sau civilă care duc la sancţionarea persoanei care a depăşit limitele legale. Potrivit actualelor reglementări, sancţionarea persoanei fizice pentru astfel de „derapaje” se poate face doar de instanţa de judecată, nu şi de CCR, care nu este instanţă de judecată”.