Tehnologia îi transformă pe copiii noştri în „drogaţi digitali”, iar pericolul este cu atât mai mare cu cât încă nu se cunosc toate efectele asupra creierului, atrag atenţia specialiştii în sănătate mintală. Studiile nu ţin pasul cu dezvoltarea galopantă a tehnologiei şi a aplicaţiilor care-i ţin captivi pe utilizatori. Creierul copilului atunci când nu se dezlipeşte de un joc arată precum creierul unei persoane care a consumat droguri, arată un studiu făcut în Statele Unite.
Efectul jocurilor de pe smartphone asupra copiilor este acelaşi ca şi când ar consuma cocaină.
Organizaţia Health for Kids atrage atenţia părinţilor că Steve Jobs, deşi a inventat cel mai popular dispozitiv, era un „low-tech parent” - un părinte care nu le permitea copiilor săi să-şi petreacă timpul pe dispozitivele electronice. La fel, şmecherii din Sillicon Valley îşi trimit copiii la şcoli de tip Waldorf, unde elevii sunt educaţi fără focusarea pe tehnologie. Studiul la care face trimitere organizaţia a scos la iveală că utilizarea dispozitivelor electronice afectează cortexul frontal, la fel ca şi cocaina. De asemenea, ridică nivelul dopaminei, care este semn al unei dependenţe periculoase. Copiii între opt şi 10 ani petrec în medie opt ore în faţa ecranelor. Adolescenţii ajung să petreacă 11 ore pe zi pe smarthphone, pe tabletă sau în faţa televizorului. Psihiatrul Gabriel Diaconu confirmă că şi în România sunt tot mai multe cazuri de tulburări comportamentale generate de dependenţa digitală. „Copiii care se joacă toxic ajung să aibă performanţele afectate iremediabil, rămân cu probleme cronice de concentrare. Sevrajul la joc este aproape identic cu sevrajul la cocaină sau amfetamină”, spune psihiatrul.
„Persoana care are dependenţă de substanţe, în mod spontan are perioade în care ia distanţă, ceea ce nu se întâmplă în cazul «drogaţilor digitali». Observăm rezistenţă chiar şi la tratament medicamentos. Ce se întâmplă în creier este o sărăcire dramatică de reacţii. Copiii devin apatici în momentul în care nu au acces la joc, sunt iritabili, pot deveni agresivi, sunt violenţi. Şi nu e un model clasic de dependenţă, ci unul hibrid, seamănă mai degrabă cu modul de dezvoltare a unui cancer”, spune Gabriel Diaconu.
„Dezvoltatorii de conţinut nu ţin cont de nicio regulă”
Jurnalul Naţional: Care sunt jocurile de care ar trebui să ne protejăm copiii?
Gabriel Diaconu: Şi copiii, şi adulţii au ajuns să dezvolte dependenţă faţă de jocurile care oferă recompensă în joc. Dai doi cenţi, primeşti o armură, o viaţă în plus, un diamant sau alt tip de recompensă. Este total neprincipial. Părţile responsabile de recompensă la nivelul creierului sunt profund vulnerabile la copil, efectul unei astfel de recompense comportamentale poate fi asemuit unui şoc de cocaină.
J.N.: Cine poate fi considerat vinovat pentru explozia tulburărilor de comportament în rândul copiilor?
G.D.: Expunerea prelungită la ecrane a început să devină problematică în momentul în care dezvoltatorii de conţinut nu au mai ţinut cont de nicio regulă. Atâta vreme cât nu există reglementări legale şi repercusiuni, dezvoltatorii vor continua să facă softuri toxice. De-a lungul timpului, au existat coduri de etică în rândul companiilor care dezvoltă jocuri şi aplicaţii astfel încât să nu exploateze creierul uman, dar concurenţa absolut turbată a făcut ca aceste coduri de etică să fie uitate. Singurul cenzor este cel privitor la nuditate.
J.N.: Cum ne putem proteja copiii?
G.D.: Limitarea accesului şi educarea în paralel, dacă este cooperant copilul. În timpul săptămânii, n-ar trebui să se joace deloc. Apoi, copiii n-ar trebui lăsaţi să se joace după ora şase seara. Ar trebui introduse în şcoli ore de uzilizare responsabilă a tehnologiei hand held. Chiar şi părinţii ar trebui educaţi digital. Urmările pot fi dramatice, în special în familiile unde copiii au acces nerestricţionat la content digital. Există o vârstă de la care ai voie să conduci maşina, ar trebui impusă şi o vârstă de la care să consumi tehnologie digitală.
„Un copil cu o viaţă săracă în diversitate de activităţi are nevoie urgentă de ajutor. De asemenea, un copil cu tulburări de somn sau care se plânge de dureri de cap. Un copil fără prieteni are nevoie urgentă de ajutor, la fel, un copil cu ticuri sau un copil supraponderal. Un copil cu tulburări de comportament are nevoie de ajutor, nu trebuie ignorate aceste semne”, Gabriel Diaconu, psihiatru.
Potrivit psihologului Gabriel Diaconu, în nouă din 10 cazuri, dependenţa digitală manifestată de copil este semnul unei familii care nu alocă suficient de mult timp minorilor. Acesta spune că ignorarea dependenţei digitale din considerentul că timpul petrecut de copii online îi învaţă pe aceştia cu tehnologiile actuale este greşit. Mai mult, dependenţa digitală este deseori întâlnită şi la părinţi.
Dependenţa digitală, o problemă de sănătate publică
Gabriel Diaconu crede că este nevoie de o politică de stat în ceea ce priveşte accesul la tehnologia mobilă în rândul copiilor. „Ar fi nevoie de o dezbatere la nivelul autorităţilor responsabile cu sănătatea publică. În România, de exemplu, nu există o politică de acces în şcoală cu smartphone-ul. Inspectoratul Şcolar lasă la latitudinea şcolilor să decidă, prin intermediul Regulamentului de ordine interioară. Problema la noi e cu atât mai severă cu cât zonele fierbinţi de dramă sunt mai degrabă familiile sărace. Copiii din familiile mai înstărite au acces la mai multe tipuri de activităţi, chiar dacă părinţii nu pot petrece prea mult timp cu ei, îi trimit la înot, la cursuri de dans, la tenis sau la lecţii de pian”, spune psihiatrul. Trăim sub vraja infectă a consumului cât se poate de răspândit de aplicaţii web, telefonice, pe ecran tactil şi nu ne mai asumăm realitatea. La un moment dat, vom avea o implozie minte-tehnologie.
Jocurile pe mobil ar trebui să fie doar o activitate de weekend, spun specialiştii
Gabriel Diaconu vrea reglementări mai clare în privinţa accesului minorilor la tehnologia digitală