„Cornel Regman a urmat, până la un punct, traseul colegilor, dar după 1946 s-a integrat fără probleme în Sistem - asistent la Literele din Cluj, cercetător la Institutul de Lingvistică din București, redactor la Almanahul literar și ESPLA etc. Dacă publicistul literar e activ de la începutul anilor 1940, activitatea editorială începe însă abia în 1966, cu oarecarele volum de cronici Confluențe literare, urmat de mai relevanta antologie retrospectivă Cărți, autori, tendințe (1868).”, sesiza, în deschiderea unui crochiu dedicat „chițibușarului” Regman, istoricul literar Paul Cernat.
Cu amănuntul, cu ridicata
Pe linia trasată de Cernat: „Regman a fost, de fapt, toată viața un foiletonist prin vocație, un om al fragmentului și al chițibușurilor critice. A fost comparat, uneori, cu un Șerban Cioculescu în variantă ardeleană, fără voluptățile de anticar și detenta intelectuală a lui Șerban cel rău (și fără subtilitățile unui Mircea Zaciu). Comentariile despre poezie sunt valoroase cu amănuntul, dar lasă de dorit cu ridicata; cele de proză - serioase, dar urmează parti pris-urile Cercului.”
Anti-Preda, anti-Călinescu
În continuare: „În schimb cele de critică a criticii (și mai ales de critică a foiletonisticii) sunt cele mai creditabile: volumul cu titlu urmuzian Cică niște cronicari... (1970, reunind un serial despre cronicarii literari publicat în revista Tomis) și Nu numai despre critici (1990), în care detectorul de maladii ale criticii de întâmpinare funcționează optim. Alte culegeri foiletonistice (Colocvial, 1976, Explorări în actualitatea imediată, 1978, Noi explorări critice, 1982, De la imperfect la mai puțin ca perfect, 1987, Ultime explorări critice, 2000) definesc locul geometric al opțiunilor lui Regman, cu idiosincraziile de rigoare (Anti-Preda, anti-Călinescu etc.).”
Zone de umbră (demonice)
Mai mult: „De la Cercul Literar spre optzeciști (1997) încearcă să decupeze o genealogie literară a preocupărilor din ultimele decenii, deși comprehensiunea față de optzeciști e modestă. În descendența ardeleană a lui Zaciu, Regman a dat un succint, dar dens volum-reper despre Agîrbiceanu, la origine teză de doctorat (Agârbiceanu și demonii, studiu de tipologie literară (1973) în care detectează zonele de umbră (demonice) ale prozatorului. O altă piesă de neocolit o reprezintă târziul op Ion Creangă. O biografie a operei (1995), în care acest spirit pieziș, cârcotaș, contrează unele poncife ale criticii moderniste (artisticitatea, Bildungsromanul Amintirilor ș.a.).”
De la Dosoftei la Doinaș
Tot aici: „Cele două cărți, într-o măsură mai mare decât studiile și prefețele reunite în culegerea postumă Întâlniri cu clasicii (1988), sunt sinteze care echilibrează fragmentarismul de glosator al cronicarului. În prelungirea opțiunilor amintite, Regman a îngrijit o bună ediție a prozei lui Pavel Dan, a alcătuit o antologie panoramică reprezentativă a poeziei românești de la Dosoftei la Doinaș (1997) și două antologii ale nuvelei și povestirii românești postbelice - una acoperind intervalul 1944-1974, alta - deceniul opt.”
Cu stil
În încheiere: „Critic reactiv, de detalii, cu contribuții notabile la reevaluarea prozei rurale și în critica criticii, Cornel Regman și-a definit un stil, ceea ce nu-i deloc puțin lucru: un stil malițios, scotocitor și caustic (esențializat în varianta căznită a moralistului amator de calambururi aforistice din culegerea Reflecții și reflexe, 1997).”
25 de ani s-au împlinit în 14 iulie 2024 de la moartea omului de litere Cornel Regman
„Regman a fost, de fapt, toată viața un foiletonist prin vocație, un om al fragmentului și al chițibușurilor critice.”, Paul Cernat
„Critic reactiv, de detalii, cu contribuții notabile la reevaluarea prozei rurale și în critica criticii, Regman și-a definit un stil malițios, scotocitor și caustic.”, Paul Cernat