Preocuparea majoră a tuturor țărilor - dezvoltate sau în curs de dezvoltare - este să atragă cât mai mult capital care să le permită o redresare cât mai rapidă, dar și cât mai solidă a economiilor proprii. Injecțiile financiare operate de state și planurile guvernamentale de finanțare sunt ajutoare mult-așteptate de mediul de afaceri de pretutindeni. Sunt, deopotrivă, și un semnal de încredere pe care - la pachet cu banii propriu-ziși - guvernele pot să-l trimită către investitorii privați în scopul reaprinderii interesului acestora din urmă pentru economiile naționale. Deocamdată însă, neîncrederea încă guvernează procesul de redresare a economiei globale, iar investitorii strategici încă „stau pe bani”. Tendința fluxurilor investițiilor străine directe (ISD) rămâne la cote reduse și în 2021. Anunțurile de proiecte „greenfield” (investiții începute de la zero), cu 35% mai puține anul trecut, sugerează că încă nu se vede o schimbare în sectoarele industriale. Posibil însă ca, odată cu descărcarea pachetelor de sprijin economic în țările dezvoltate, investițiile internaționale în sectoarele de infrastructură să atingă cote semnificative.
Potrivit unei analize PwC, în continuare ISD sunt sub presiunea distorsiunilor provocate de ultimul val de pandemie, de ritmul încă insuficient al campaniei globale de vaccinare și de rapiditatea regăsirii în economia reală a pachetelor de sprijin economic. Pe deasupra, investițiile străine sunt extrem de sensibile la situațiile macroeconomice fragile din economiile în curs de dezvoltare și la incertitudinea cu privire la mediul politic.
Factorii care guvernează redresarea economiei sunt văzuți din mai multe perspective. Fostul vicecancelar german Joschka Fischer comenta recent că lumea actuală se confruntă cu trei mari distorsiuni ale vieții de zi cu zi: schimbările socio-economice brutale produse de pandemia COVID-19, revoluția digitală accelerată care ne influențează evoluția vieții și povara schimbărilor climatice. Cu privire la această povară, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Băncii Europene de Investiții (BEI), Werner Hoyer, anunțau la unison schimbări de politică a Comisiei Europene, dublate de o susținere financiară semnificativă din partea BEI, tocmai pentru că acțiunile climatice necesită schimbări structurale de anvergură și niveluri extraordinare de investiții în întreaga lume. Fischer este de părere că, în fața celor trei factori de masivă distorsiune, statul național pare că nu mai este potrivit, nu mai este „la zi” cu scopurile societății. Oamenii sunt loviți de o criză majoră de încredere, care provoacă mari agitații „până în miezul societății”, iar legitimitatea statului este pusă la îndoială de presiunile și perturbările tot mai mari cauzate de criza de sănătate, de infecțiile și de decesele din ce în ce mai numeroase.
Omenirea are acută nevoie de reconstruirea încrederii și de un răspuns eficient la actuala criză. Reputatul economist Mohamed El-Erian consideră că încă avem o mare dilemă cu privire la soluția de asigurare a unei redresări globale mai puternice și mai echitabile, atât de mult sperată, cât și atât de necesară. Răspunsul eficient la criză ar trebui să fie unul extrem de bine coordonat la nivel internațional, altfel, în absența unei coordonării internaționale, impulsul semnificativ al creșterii preconizate pentru 2021 va fi foarte inegal, atât la nivelul țărilor, cât și în interiorul acestora.
De altfel, în statele cu redusă rezistență financiară (precum România) se observă o creștere a datoriilor și a dificultăților bugetare, la care se adaugă calitatea scăzută a politicilor publice și o rigiditate a procesului de elaborare a politicilor. Coronavirusul ne-a aruncat într-o eră a fricii: frica de infectare, frica de pierdere a sănătății și chiar frica de moarte, frica de șomaj și de faliment. Iar criza de încredere care ne guvernează stăvilește eforturile de a scăpa de aceste frici și ține la distanță investitorii.