Companiile sunt obligate, din acest an, să depună o declarație la Registrul Comerțului prin care să specifice beneficiarii reali ai firmelor. Conform unei directive a Uniunii Europene, statul român are obligația să deschidă un registru central cu beneficiarii reali ai firmelor din România, aceasta fiind văzută de Bruxelles ca o acțiune eficientă de luptă împotriva spălării banilor. Cum directivele europene sunt obligatorii pentru toate statele, și țara noastră a trebuit să se conformeze, numai că la noi sunt obligate să depună această declarație toate companiile, indiferent de dimensiunea lor. Vorbim astfel de sute de mii de mici antreprenori care devin automat suspecți de spălare de bani, iar în lipsa declarației amenda nu este deloc mică, ea fiind de la 5.000 la 10.000 de lei. Totuși, pe ultima sute de metri, ministrul Economiei, Claudiu Năsui, a anuțat ieri că depunerea declarației se amână până pe 1 octombrie, timp în care Bucureștiul va încerca să convingă Comisia Europeană să accepte revenirea la sistemul aplicat anul trecut când firmele în care erau asociate persoane fizice au fost scutite de această de depunerea ei
Potrivit actualei legislații, statul român cere sutelor de mii de mici antreprenori, sutelor de mii de mici antreprenori, mulți dintre ei la limita supraviețuirii, mai ales în contextul pandemiei de coronavirus, să depună această declarație în care să ofere o serie de date pe care statul oricum le are. Depunerea declarației devenise obligatorie din 2020, odată cu intrarea în vigoare, pe data de 21 iulie 2019, a Legii 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, dar anul trecut, prin adoptarea Legii 108, au fost scutite majoritatea firmelor de depunerea ei. Însă, ce să vezi! Guvernul a uitat să notifice această lege Comisiei Europene, dar în schimb, în iulie anul trecut, Guvernul Orban notifica Comisia Europeană că a transpus directiva complet, fără a pomeni că a fost adoptată Legea 108. Modul în care au tratat diletanții Guvernului Orban problema i-a făcut pe reprezentanții forului european să considere că în România informațiile despre beneficiarii reali ar lipsi.
Gafe în cascadă
Cu toate acestea, Comisia Europeană nu a cerut modificarea legii, ci a cerut Guvernului să explice mai clar situația. Pentru aceasta, i-a oferit un răgaz de două luni, termen care a expirat în aprilie anul acesta. Deși ar fi fost simplu să se conformeze, Guvernul a ales să modifice Legea 182, adăugând un amendament prin care a fost reintrodusă declarația privind beneficiarii reali pentru toate firmele din România, de la mic la mare, venind cu o explicație mincinoasă, conform căreia riscăm ca împotriva noastră să fie declanșată o procedură de infringement.
Distanțarea socială devine o mare îmbulzeală
Declarația privind beneficiarii reali va trebui depusă la înregistrarea unei firme la Registrul Comerțului și anual, în 15 zile de la aprobarea situațiilor financiare pentru anul precedent. De asemenea, ea trebuie depusă de fiecare dată când apar modificări privind beneficiarii reali, în termen de 15 zile de la data apariției modificărilor. „Persoanele juridice supuse obligaţiei de înregistrare în Registrul Comerţului depun la înmatriculare, anual sau ori de câte ori intervine o modificare, o declarație privind beneficiarul real al persoanei juridice, în vederea înregistrării în Registrul beneficiarilor reali ai societăților. Sunt exceptate de la obligația depunerii declarației (…) regiile autonome, companiile și societățile naționale și societățile deținute integral sau majoritar de stat”, potrivit noilor modificări aduse Legii 182.
Prin beneficiar real se înțelege orice persoană fizică ce deține sau controlează în cele din urmă clientul și/sau persoana fizică în numele ori în interesul căruia/căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacție, o operațiune sau o activitate.
Cum arată tabloul IMM-urilor
Cu circa 30 IMM-uri la 1.000 de locuitori, România se situează pe ultimul loc în Europa, unde media este de circa 60 la mie. Din cele aproximativ 550.000 de IMM-uri înregistrate în țara noastră, doar circa 15.000 sunt bancabile. În schimb, majoritatea lor sunt slab capitalizate și cu putere mică de negociere, au un acces redus la facilitățile bancare, cu efect direct asupra lichidității și a încetinirii termenelor de plată. În România, trei din zece companii sunt în zona de risc, în care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, arăta o analiză realizată anul trecut de Iancu Guda, președintele Asociației Analiștilor Financiar-Bancari. Aceste companii însumează 850.000 de angajați, adică o cincime din numărul total de angajați în sectorul privat.