Jurnalul.ro Special Reportaje Cum a murit politica în cea mai mică localitate din România

Cum a murit politica în cea mai mică localitate din România

de Alex Nedea    |   

Dacă în urmă cu două scrutine electorale a fost efervescență mare în campania electorală din comu­na hunedoreană Bătrâna, acum e tristețe maximă. Atunci, nu mai puțin de jumătate din comună candi­da la funcția de primar sau de consilier local. Astăzi, deznădejdea și o nouă chichiță legislativă au adus localitatea la un pas de a fi singura fără niciun candi­dat la funcția de primar.

Cel puțin într-un loc din România, campania aceasta electorală este risipă de timp și energie. Căci la Bătrâna oamenii satului știu de pe acum una și bună: vrei, nu vrei, tot fostul primar va fi și noul primar. Căci în cursă s-a înscris cu chiu cu vai un singur candidat: Radu Herciu, actualul edil, membru al Parti­dului Național Liberal.

Candidații care nu se votau pe ei înșiși

Nicicând nu ar fi spus cineva că va ajunge comuna Bătrâna într-o așa criză politică ca în Anul Domnului 2016. Dacă am derula timpul în urmă cu opt ani, am găsi aici o cu totul și cu totul altă stare de spirit. Un mare tumult. Căci în campania elec­torală din 2008, din cei aproape 120 de locuitori câți are această comună a României, jumătate intraseră în cursa electorală din partea unuia dintre partidele politice de atunci. Îi găseam fie candidând la postul de consilier local, fie la cel de primar. Așa era pe atunci. Jumătate din sat vota, cealaltă jumătate de sat se vota.

Jumătate promitea, cealaltă jumătate credea. Stau mărturie declarațiile date pe atunci presei de localnici. De pildă - Viorel Marian, luat la întrebări în timp ce se clătina pe picioare în fața cârciumii din comună, care, din lipsă de mușterii, stă deschisă doar câteva ore pe săptămână. Viorel, om serios, muncitor, ușor amețit de la consumația din birt, juca fără să vrea și rolul cetățeanului turmentat, dar și a candidatului turmentat. Zicea așa: „Să vedem care ce face! Eu aia sunt interesat: să vedem cine ce face! Nicio problemă că candidează 100 dintre noi, dintr-un sat de 80 de oameni (sic!). Nu contează!”. Fără să intre în detalii aritmetice, nea Viorel răspunde tirului de întrebări ale reporterului .„Dumneavoastră candidați?”. „Ca consilier, da!”. „Și aveți șanse?”. „Nu!”. „Dumneavoastră ce promiteți alegătorilor?” „Voie bună!”. Așa era atunci, oamenii candidau chiar dacă nici ei nu erau convinși că vor câștiga ceva. Ba mai mult, unii dintre ei au reușit perfor­manța ca nici măcar să nu primească propriul vot. Viorel Pascotesc, de pildă, candidat atunci la postul de primar, nu s-a votat pe el însuși. Chiar așa: candidatul Pascotesc nu a primit votul de încredere nici măcar din partea alegătorului Pascotesc, intrând astfel în istorie ca unul dintre cei mai sceptici alegători din acel an. „Eu am votat atunci pe primarul în funcție. Așa am considerat atunci, că el e mai bun.

Eu am apărut pe listele partidului ca primar, că așa trebuia atunci, să completăm o listă, pur și simplu”, explică Pascotesc acum.

Semnăturile de susținere - cât un scrutin

Opt ani mai apoi, lucrurile nu mai sunt atât de simple, pentru că legea impune acum ca fiecare candidat la postul de primar să adune o listă de semnături cu un procent reprezentativ pentru numărul de alegători din localitate, dar nu mai puțin de 100 de semnături. Și cum la Bătrâna sunt puțin peste 100 de alegători de toți, lucrul acesta a dat peste cap viața politică din localitate. Astăzi, doar actualul primar în funcție pare că a reușit să îi găsească pe toți oamenii acasă, când a strâns semnăturile. Și uite așa au rămas cei din Bătrâna cu un singur partid de ales, ca pe vremea partidului unic. „Noi, celelalte partide, nu am avut nicio șansă de când s-a schimbat legea, trebuiau să se gândească și la comunitățile mici, ca a noastră, când au impus această regulă. Anul ăsta aș fi putut să candidez din partea ALDE, dar nu am avut cum să adun semnături. Cei de la PSD abia au strâns 70 de semnături pentru că unii nu au vrut să semneze pentru ambele partide. Eu am dat semnătură și la PNL, și la PSD”, spune astăzi fostul candidat și alegător Viorel Pascotesc. Cu toate că știe că e singurul intrat în cursă, candidatul unic și actual primar Radu Herciu susține că are încă emoții electorale: „Nu știu dacă am șanse. Știți cum e, de ce să zicem hop până nu vedem rezultatul final. Sunt la mâna locuitorilor, ei hotărăsc”.

Drumul din comună, piatra lui Sisif

Primarul care pare să câștige deja alegerile înainte de a începe, zdrobindu-și adversarii care nu există, are mult de muncă în loca­litate. Drumul care leagă comuna lor amărâtă de civilizație este la fel de greu de trecut cu mașina cât este un tranșeu sau un șanț comunal. Plin de gropi de zeci de ani, acesta izolează satul și alungă investitorii. „Din păcate, această problemă mă doare, pentru că locuitorii comunei au de suferit și îi condamnă la o stare de izolare. Investitorii se opresc la capătul asfaltului, în sat  Roșcani, și nu vor să vină la noi motivând lipsa drumului”. Problema pe care primarul a încercat să o rezolve de trei mandate la rând pare să fie în mod deliberat lăsată nerezolvată de autoritățile locale. Căci drumul, deși în actele de la Guvern figurează ca drum aparținând de Consiliul Județean încă din 2000, în fapt ar fi încă drum forestier cu un alt proprietar. Drept vecin care autoritățile județene nu pot face investițiile necesare: „În 2000 a fost dată o hotărâre de Guvern în care se stipula ca toate centrele de comună să fie legate între ele prin drumuri județene. Drumul acesta e singurul care ne leagă de comuna Dobra, de restul lumii. Însă curiozitatea este că nici până astăzi această decizie a Guvernului nu a fost pusă în aplicare. O amână la infinit. Consiliul Județean îmi spune de fiecare dată că este drum forestier pentru că cei de la Direcția Silvică nu acceptă semnarea unui protocol de predare către consiliu”, ne spune primarul.

Comuna hunedoreană este așezat la 70 de kilo­metri de Deva, în zona munților Poiana Ruscă

În biroul primarului din comuna Bătrâna stă pe post de mobilă permanentă o cabină de vot, pe care edilul și angajații lui au construit-o din fonduri proprii, din câteva placaje și dintr-o perdeluță albastră cusută de cineva din sat. Patru tururi de alegeri au trecut peste ea și nicio­dată nu au demontat-o, lăsând-o să vegheze acolo audiențele primarului sau ședințele de consi­liu local.

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri