E-o glumă veche între ardeleni, când își amintesc de copilărie: „am uns școala cu slănină, s-o mânce câinii”... Dar uite că turnurile bisericilor săsești nu le-or mâncat câinii, deși de secole acolo au adăpostit slănina!
Dacă-i întrebi de Turnul Slăninii - pe ardeleni mai cu seamă - o să-ți spună că era o încăpere specială, în incinta bisericilor fortificate săsești, unde, că vremurile erau bune ori de restriște, se păstrau bucatele gospodarilor. Mai cu seamă slănina - că doar de aia îi spunea așa - dar și cârnații, pastramele, afumăturile... Dacă-i pui să localizeze acest turn al slăninii - unii îți vor vorbi de Cisnădie sau de Gârbova - în Alba, alții de Stejăriș - în Sibiu, poate vei auzi de Hărman și Prejmer, în Brașov sau de Dârjiu, în Harghita... Și lista ar putea continua cu vreo două-trei sute de sate din interiorul arcului carpatic.
Vă propun un exercițiu de imaginație. Să ne întoarcem pe la mijlocul veacului al XVI-lea, în inima Țării Bârsei, la Hărman, unde impunătoarea biserică-cetate se afla sub asediul domnitorului Moldovei, Ștefan Tomșa, care zadarnic încerca să-i străpungă zidurile. De ce voia voievodul inexpugnabila cetate? Ascundea ea vreo comoară? ............