Iertarea pare să rămână oarecum o dinamică obscură. Ca majoritatea acțiunilor, există o alegere clară: putem spune „înot” sau „nu înot”. De obicei, afirmația negativă poate fi tradusă în ceea ce fac atunci când nu înot, cum ar fi să stau pe plajă sau să fac o plimbare. Dar atunci când era vorba de iertare, nu puteam identifica ce făceam când nu eram iertător. De ce a fost atât de greu să stabilesc ce s-a întâmplat când nu iert pe cineva?
În Biserica Romană din secolul al XIII-lea exsta un obicei ca atunci când cineva nu era iertat. Numele lui să fie afișat pe ușa bisericii și era blestemat. Așa că, atunci când nu iertăm pe cineva, îl înjurăm. Le atacăm caracterul și ne dormi să fie nefericiți. Purtarea unei astfel de energii toxice probabil că nu ne servește. Suntem atașați negativ chiar de persoana care ne-a făcut rău.
3 obstacole comune pentru a-i ierta pe ceilalți
Decizi că nu vei face niciodată ceva atât de groaznic ca ceea ce ți s-a făcut.
Te victimizezi. Continui să te crezi victimă.
Te simți îndreptățit. Răzbunarea ne ține conectați cu oricine ne-a rănit dar nu este o modalitate eficientă de a renunța la făptuitor.
7 pași pe care îi poți face pentru a-i ierta pe ceilalți
Vezi iertarea ca un cadou pentru tine
Identifică pe cineva pe care te poate ajuta să ierți.
Numeșeobstacolul care ți-ar putea sta în cale și decide dacă ești gata să renunți la acel obstacol.
Identifică rănirea, furia sau durerea asociate cu modul în care ai fost rănit.
Decide dacă ești gata să ierți acea persoană și, dacă ești, spune-i unui prieten de încredere ce intenționezi să faci sau să spui.
Dacă ești gata, continuă și spune-le despre iertarea ta sau ține-o în liniște.
Decide dacă vrei să reînnoiești relația cu persoana care te-a rănit sau să renunți la ea. Poate fi necesar să discuți acest lucru cu cineva în care ai încredere pentru a te clarifica.
Iertându-te pe tine.
Obstacole comune pentru a ne ierta pe noi înșine
Ruşine. Când rușinea ne stăpânește, ne face să simțim că nu merităm iertarea.
Așteptând ca cineva să te ierte. Mulți dintre noi au fost învățați că iertarea trebuie să vină de la altcineva decât noi înșine. Inițial, trebuia să vină de la un slujitor al bisericii, ceea ce ne-a descalificat de a ne putea ierta pe noi înșine.
A nu mă ierta pe mine însumi îmi va da o lecție. Singura lecție adevărată este să decizi că meriți iertarea. Nicio dovadă nu sugerează că a continua să ne blestemăm va genera o învățare semnificativă.
Dacă mă iert, s-ar putea să mă desprind. Aud asta și mă întreb, ce este „cârligul”? Îmi imaginez că este să fii cu adevărat responsabil. De câtă vinovăție și remușcări ai nevoie pentru a te simți responsabil? Poate că înseamnă a repara partea vătămată.
5 pași către iertare de sine
Fii dispus să-ți asumi responsabilitatea de a te ierta.
Lucrează cu obstacolul care îți inhibă capacitatea de a te ierta.
Abordează orice vinovăție identificând ceea ce este necesar pentru a renunța la vinovăție. Este posibil să trebuiască să repari partea vătămată sau să furnizezi o formă de restituire.
Cere ajutor.
Nu te mai blestema și restabilește-ți conexiunea cu bunătatea ta esențială.
Continuă să practici iertarea de sine ca o practică spirituală.
Beneficiile iertării de sine
Devenim mai curajoși și mai dispuși să ne iertăm atunci când o alegere dă un rezultat nefavorabil.
Devenim mai prietenoși cu riscurile.
Pe măsură ce ne simțim că merităm iertare suntem mai iertatori cu ceilalți.
Pe măsură ce obținem claritate cu privire la inutilitatea abuzului de sine, devenim mai dispuși să pășim în auto-iertare.
Acceptăm treptat responsabilitatea de a ne ierta pe noi înșine, mai degrabă decât să ne așteptăm ca cineva să o facă pentru noi, potrivit psychologytoday.com.