Anxietatea este una dintre cele mai frecvente tulburări afective ca o consecinţă a unei vieţi trăite în stres şi departe de natură. Există multe metode care pot fi de ajutor în situaţii de inconfortabile, pentru a diminua nivelul anxietăţii.
Pentru că medicamentele pot da dependenţă se recomandă reţete naturiste în cazurile mai puţin grave. S-a dovedit că multe plante medicinale şi aromatice cu efecte relaxante şi sedative sunt benefice în tratamentul anxietăţii, dacă sunt alese corespunzător cu particularităţile organismului respectiv. În uz intern, au efecte sedative, prin calmarea sistemului nervos, echilibrarea stărilor de anxietate şi reducerea palpitaţiilor, mai ales în atacul de panică.
-
infuzii din flori de tei, lavandă, muşeţel şi iasomie (2-3 grame flori uscate la 200 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 5 minute şi se beau 2-3 căni pe zi, între mese sau înainte de culcare), având efecte în combaterea anxietăţii şi a insomniei;
-
infuzie din frunze de roiniţă (Melissa), flori şi frunze de păducel şi mâţişori de salcie sau frunze de rozmarin;
-
infuzie din herba de sunătoare şi talpa gâştei, cu efecte calmante şi în cazuri de claustrofobie şi agorafobie, într-un tratament de minimum 3 luni;
-
infuzie din conuri de hamei şi rădăcini de obligeană;
-
infuzie din rădăcini de valeriană, cu efecte sedative contra stresului, a tulburărilor apărute în sistemul nervos şi ale stărilor sufleteşti, fără a da dependenţă (nu se foloseşte la copii şi femei gravide);
-
infuzie din flori de portocal amar, din care se bea o cană seara, înainte de culcare.
Kawa-kawa aduce somnul
Pe plan mondial, este mult utilizată o plantă tropicală din Polinezia, numită kawa-kawa, cu efecte deosebite de calmare şi de inducere a somnului, în caz de anxietate acută, agitaţie, tensiune ridicată şi insomnie. Pentru situaţii mai grave, inclusiv atacul de panică, se recomandă un amestec de plante în care intră, în proporţii egale, flori de muşeţel şi tei, frunze de roiniţă şi rozmarin, herba de sunătoare.
Reducerea simptomelor de anxietate se realizează printr-un adaos de fosfor, prin alimentaţie. Analizele arată că ţelina conţine mai mult fosfor decât orice altă legumă şi, ca atare, se recomandă a fi consumată sub formă de salată