Reanalizarea tuturor tezelor de doctorat de către universități și celelalte instituții care le-au acordat, din 1990 până astăzi, este absolut necesară, dacă vrem să nu ajungem în situația tragică a Germaniei, unde au demisionat cei mai importanți miniștri, după ce s-a descoperit că au copiat. Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a propus revizuirea tezelor din ultimii 31 de ani, însă experiența anterioară a celorlalte țări europene ne arată că ar trebui să se reanalizeze toate lucrările, nu doar cele de după 1990. Destabilizarea pe care o poate aduce demisia unui premier, a unui ministru al Apărării sau chiar a președintelui țării – așa cum s-a-ntâmplat în Ungaria – se poate evita prin începerea revizuirii tuturor titlurilor de doctor acordate în România, însă soluția propusă de ministru este contestată, în mod surprinzător, chiar de aceiași reprezentanți ai societății civile care cer demascarea plagiatorilor.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, le-a cerut universităților din România să-și reanalizeze toate tezele de doctorat din ultimii 31 de ani. A solicitat această „curățenie generală” în titlurile de doctor acordate din 1990 până astăzi tocmai pentru a preîntâmpina viitoare scandaluri și pentru a-i descoperi pe toți plagiatorii, cu ajutorul experților pe care fiecare universitate îi are, în fiecare domeniu – prin analiza „in integrum” a tuturor tezelor și nu doar prin introducerea textelor într-un soft antiplagiat. Contestatarii spun însă că este imposibil să se analizeze peste 77.000 de teze. Totuși, dacă fiecare instituție care a acordat titluri de doctor în ultimii 31 de ani și-ar reanaliza toate tezele și și-ar asuma răspunderea pentru ele, ar fi mult mai ușor de descoperit toți plagiatorii și s-ar putea face cu adevărat curățenie în sistemul de educație din România.
Cele mai multe titluri de doctor
Din 1990 până în prezent, au fost eliberate 77.111 titluri de doctor, peste jumătate dintre ele de către marile universități din București, Cluj și Iași. Universitatea din București a emis peste 9.000 de titluri, Universitatea Babeș-Bolyai, aproape 7.500, Universitatea Politehnica București, aproape 5.000, iar peste 2.000 de titluri sunt eliberate de Academia Română. „Solicit universităților în care s-au susținut toate aceste teze de doctorat, ca într-un termen rezonabil, un an spre exemplu, să realizeze o analiză a tuturor tezelor de doctorat. Fiecare să își analizeze propriile teze, să își asume răspunderea și să declare sub semnătură că au fost analizate și că sunt sau nu conforme”, a declarat ministrul Sorin Cîmpeanu. Mai mult, ministrul și-a-nceput acțiunea de curățenie generală cu propria teză. „Am cerut oficial, primul, verificarea tezei mele de doctorat susținută cu exact 21 de ani în urmă, în august 2000. Nu am spus că este simplu, dar dacă știe cineva o soluție mai bună, eu sunt deschis. Poate nu într-un an, ci în mai mulți s-ar putea face reverificarea tuturor tezelor, dar trebuie măcar să înceapă. Putem discuta și problema finanțării, pentru a găsi soluții mai bune decât cea propusă de mine. În rest, universitățile decid cum se organizează. Important e să facă această verificare”, a declarat Sorin Cîmpeanu, pentru Jurnalul. Finanțarea propusă inițial de ministru a fost de 50 de euro pentru fiecare teză verificată, din bugetul Ministerului Educației, însă poate fi mărită suma, dacă se găsesc noi surse de finanțare.
Plagiatorii de la conducerea statelor UE
Din reacțiile care au apărut după această solicitare a ministrului nu se înțelege ce vor, de fapt, contestatarii, pentru că exact în acest fel s-ar putea descoperi câți plagiatori există în total, în România, dintre cei care au obținut titlurile după 1990. Mai rămâne problema celor care au titluri obținute înainte de Revoluție și a celor cu doctorate făcute în alte țări. Dar cel puțin s-ar rezolva problema acuzațiilor la adresa instituțiilor din România, de după 1990. Vânătoarea de plagiatori a-nceput în România în anul 2012, dar în țările din vestul Europei începuse cu doi ani înainte și a eliminat cei mai importanți lideri politici, dintre care unii aveau titluri de doctor acordate de universități prestigioase, încă din anii ’70. De exemplu, pe 1 martie 2011, ministrul german al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, a demisionat, după ce Universitatea Bayreuth i-a retras titlul de doctor, pentru plagiat. Tot în 2011, Universitatea Heidelberg i-a retras titlul de doctor, pentru plagiat, eurodeputatului liberal german Silvana Koch-Mehrin, vicepreşedinte, la vremea respectivă, al Parlamentului European. Doi ani mai târziu, pe 9 februarie 2013, ministrul german al Educației, Annette Schavan, a demisionat, la câteva zile după ce Universitatea din Dusseldorf i-a retras titlul de doctor, pentru plagiat. Aceasta obținuse titlul de doctor în anul 1980 și a fost ministru al Învățământului și Cercetării în guvernele federale conduse de Angela Merkel, din 2005 până în 2013, după ce, în perioada 1995-2005 a fost ministrul Culturii în landul Baden-Würtemberg. A urmat preşedintele Bundestagului, Norbert Lammert, devenit doctor în Ştiinţe Sociale al Universităţii Bochum în 1975. Chiar el îl critica dur pe ministrul apărării, Guttenberg, acuzat de plagiat la începutul lui 2011. Din momentul în care Guttenberg a demisionat din toate funcţiile, în martie 2011, zeci de politicieni germani au renunţat la titlul de doctor, pentru că a urmat un val de cazuri similare. Fenomenul nu s-a produs doar în Germania, ci în toate țările membre UE. Și președintele Ungariei, Pal Schmitt, a demisionat în aprilie 2012, după acuzația de plagiat. Se poate observa că nu sunt vizate de suspiciuni de plagiat doar tezele de doctorat de după 1990, iar o revizuire a tuturor acestor teze din ultimii 31 ar trebui să continue cu reanalizarea celor de până la Revoluție, pentru a nu avea aceleași surprize neplăcute care au afectat Germania, Ungaria și alte țări europene.
Alte încercări de a scoate la lumină adevărul
Soluția propusă de Sorin Cîmpeanu a fost precedată de mai multe încercări de a scoate la lumină plagiatele. În octombrie 2020 fostul ministru al Educației Monica Anisie cerea reanalizarea tuturor tezelor de doctorat de la Academia de Poliție. „Am solicitat la CNATDCU să fie evaluate toate tezele de doctorat care au fost realizate la Academia de Poliţie. Vorbim de acele peste 800 de teze de doctorat care au fost realizate în cadrul Academiei de Poliţie, să fie verificate pentru a vedea dacă sunt sau nu plagiate”, a declarat Anisie, anul trecut, după ce, în luna februarie anunțase că „peste 7.000 de teze de doctorat vor fi făcute publice, iar școlile doctorale vor fi analizate de evaluatori internaționali”. În acest moment, în România sunt 55 de instituții organizatoare de studii universitare de doctorat, dintre care una este Academia Română, iar patru sunt instituții particulare.
Cele mai multe acuzații de plagiat sunt în domeniul juridic, unde s-a luat în considerare fiecare citat dintr-o lege ca fiind „furt intelectual”, chiar și în notele de subsol.
Reanalizarea tezelor de către instituțiile care au acordat titlurile de doctor a fost propusă tocmai pentru că numărul titlurilor este foarte mare și nu poate analiza o singură instituție (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare - CNATDCU) toate tezele, în cel mai scurt timp. Pe de altă parte, CNATDCU a refuzat reanalizarea „in integrum” a tezelor cu acuzații de plagiat. Analiza din partea universităților aduce, în plus, asumarea răspunderii, de către fiecare instituție în parte, pentru cele care nu vor fi anulate pentru plagiat. În România sunt 214 școli doctorale și peste 400 de domenii de doctorat, cu peste 21.000 de programe de studii.